Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Ei tocmai aici e eroarea in care cazi. De ce-am fost trimisi? Sa ne mantuim? Am mai spus-o: e un nonsens. Ori credem in reincarnare si atunci este necesara revenirea pe pamant pana ne vine mintea la cap, ori suntem trimisi sa facem ceva pentru cei care nu au inteles rostul vietii, dar au dreptul la o sansa!! Nu stiu ce gen de carti citesti tu, dar undeva ceva important iti scapa, crede-ma! Tu nu mai ai rude in viata? Iti impartasesc ei aceleasi trairi intru Dumnezeu? Ma indoiesc. Intr-o zi "vor pleca", iar in urma lor cineva va trebui sa plateasca daca pacatele lor sunt mai mari decat ar avea ei "moneda de schimb". De aici copii handicapati, de aici boli incurabile, de aici aparenta necazurilor fara de inteles. Nimic pe lume nu-i intamplator si toate au o cauza undeva! A-i lasa pe cei ce au gresit candva (din cauza ignorantei sau... nu conteaza din ce cauze ... Cati tineri nu se sinucid? Ce stiu ei despre mantuire? Oare sufletele lor chiar nu merita o sansa?), constienti fiind de rolul nostru pe lume, inseamna rautate, egoism, poate chiar prostie!
Despre celelalte nu vreau sa mai vorbesc. Probabil ca acolo unde nu vin cu laude si cu "ai dreptate", pentru tine este deplasat si ma etichetezi rapid ca "pacatos"! Eu STIU ca sunt pacatos, cum as putea sa neg? Diferenta este ca tu nu te recunosti, si arunci ocheade "Ce bine, Doamne, ca eu nu sant ca vamesul asta pacatos!..." Ai grija, prietene ca esti in mare pericol!
|
Ombun,cum sa inteleg, ca Dumnezeu ne trimite pe fiecare in lume ca sa "indreptam greselile "facute de cei in "repaus"?Putem noi oare,cei din lume,(vii) sa stergem pacatele celor adormiti?Aceasta este invatatura bisericii ortodoxe?CAUTA mai mult la invataturile sf.parinti,fiecaruia ni s-a dat un timp care sa-l lucram pentru mantuire.Alegerea este libera,de a da viata pruncilor sau nu.A,daca dorim sa facem ceva pentru Dumnezeu si ne rugam fierbinte ca sa ne daruiasca prunci cu gandul smerit ca la randul nostru sa-i daruim(afierosim) lui Dumnezeu este cu totul altceva,si atunci randuieste Dumnezeu sa dea prunci buni celor care se roaga astfel (Sf.Ioachim si Ana,Sf.Zaharia si Elisabeta si multi altii),si prin ei sa lucreze in lume la mantuirea semenilor celor VII.Daca suntem crestini ortodocsi(drepti credinciosi) trebuie sa luam de buna toata invatatura bisericii ortodoxe si nu doar o parte,trebuie sa fim atenti sa nu cadem in erezii care sa indeparteze harul Duhului Sfant de la noi.Este adevarat ca biserica ne invata sa pomenim pe cei adormiti,ca cei adormiti (cei din iad)simt o usurare la rugaciunea bisericii pentru ei.Acum te intreb ceva,putem noi sa le dam pocainta celor aflati in iad?POCAITI-VA,CA SA APROPIAT IMPARATIA CERURILOR ,acesta era indemnul Sf.Ioan Botezatorul,acesta este si indemnul bisericii,pocaiti-va de faptele voastre(noastre),indrepati-va viata,restructrati-va,schimbati-va mintea,ordonati-va dupa cuvantul evangheliei, si mai mult decat toate, atrageti harul Duhului Sfant,dobandi-ti cat mai mult Duh Sfant,si asta acum, in acest timp care i-l avem la dispozitie,dincolo nu mai este pocainta,nu mai este Duh Sfant,esti complet rupt de Dumnezeu,ESTI SINGUR.
Fratele sau sora Zaharia_2009 are dreptate in cele ce a zis( cu recomandarea sa nu cada in judecarea aproapelui).A vedea,a constata si a arata pacatul nu este un rau,pentru asta ne-a dat Dumnezeu si ochi trupesti,si ochi duhovnicesti ca sa ne putem pazi dar sa participam(cu smerenie si cu multa rugaciune) la zidirea semenilor nostri.
La caderea ta nu pot sa zic decat(o parere doar) ca in primul rand a-ti gresit despartind-va atata timp.Familia trebuie sa fie intreaga,inchegata bine,unita(de asta se numeste familie),multe familii s-au destramat dupa "90 cu migrarea noastra in lume.Apoi,ispite sunt multe in lume,trebuie sa fii legat de biserica,sa te tii de rugaciune,de citit acatiste,paraclise,sf.parinti ca mereu sa priveghezi.Paza buna,trece primejdia rea.
Am observat din cele descrise de tine ca totusi Dumnezeu sau Ingerul pazitor a incercat sa te fereasca de acest pacat,dar slaba priveghere a biruit.Si apoi cred ca Dumnezeu a intervenit repede ca sa nu cazi si mai rau si mai adanc.Acest pacat dulce este cel mai periculos si greu de indreptat,dar prin pocainta sincera se indrepteaza,se iarta.Vezi,aici mai avem o sansa de indreptare pentru ca mai avem pe DUMNEZEU cu noi.Cum?Prin sfintele taine ale biserici prin care Duhul Sfant se poagoara si ne spala de toate pacatele si de toata necuratia,iertandu-le pe toate.Dincolo cine mai poate face ceva?Deci sa priveghem si sa ne intarim duhovniceste,sa dobandim cat mai mult Duh Sfant,acesta este telul vietii noastre,asa cum f,frumos spunea Sf.Serafim de Sarov,"Telul vietii noastre este dobandirea Duhului Sfant,adica ceea ce se mai numeste, refacerea legaturii dintre om si Dumnezeu.
Eu cand vreau sa atrag atentia cuiva,s-au incerc sa critic,mereu i-mi zic ca este valabil si pentru mine ceea ce am zis(dar sunt si un mincinos si nu ma tin de cuvant, ca mai mereu nu iau aminte la cele ce zic).Dar sa incercam toti sa facem la fel,macar atat,sa ne atentionam si pe noi din cand in cand cu smerenie.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!