Vreau sa iti zic ca tot contextul de aici si discutia dintre voi m-a impresionat si chiar m-au dat cateva lacrimi, sper sa nu fie pacat sau ceva ca spun asta de fata cu toata lumea.
De ce m-a impresionat? Pentru ca fix ca tine sunt si eu, si eu ma manii tare in sinea mea, cel putin pe moment pe oamenii care i-ai mentionat. Acum incerc sa ma temperez si chiar reusesc binisor; dar in trecut au fost si situatii in care chiar am ajuns la bataie.
[ o sa mentionez doar o singura intamplare; era odata un tiganus care in metrou 2 statii a injurat non stop pe toata lumea, si cand sa coboare toti, nu prea vroia sa se dea din usa, si injura lumea care vroia sa coboare... si cand am trecut pe langa el, nu m-am putut abtine si l-am pocnit cu sete ]

Dar asta a fost un mare pacat si m-a pus pe ganduri... si repet ca au mai fost si altele; desi in marea majoritate a cazurilor era doar 'ura mocnita';

Cea ce vreau eu sa-ti spun este ca NU ESTE CRESTINESTE!
Te inteleg foarte bine.. candva nu demult eu incercam sa-mi caut scuze.. numeam asta 'manie ca mania lui Dumnezeu'... ce inselare si prostie gandeam! Lasa-L pe Dumnezeu sa aiba grija de ei! Ba mai mult, roaga-te sa fie bland cu ei! Dumnezeu este iubire, si ii iubeste pe toti, dar este si DREPT... si va face dreptatea pe care o ravnesc oamenii... dar Lasa-L pe Dumnezeu sa faca!

Atunci cand ii vei vedea facand fel si fel de fapte, ii vei vedea injurand si blasfemiand si facand atatea si atatea lucruri, nu se poate sa nu te manii putin pe moment! Chiar este bine.. ca daca nu ai face asta atunci ai fi indiferent... dar telul crestinesc, este ca instantaneu aproape, sa ierti... mania asta 'justificata' sa-i zic, sa tina doar o clipa! Lasa-L pe Dumnezeu!

Iar dupa asta, vine urmatoarea treapta.. si anume sa te rogi pentru ei.