Parintele Cleopa spunea in "Ne vorbeste parintele Cleopa, volumul 2" ca lacrimile pot fi bune, neutre, si rele. Bune sunt lacrimile ce izvorasc din dragoste fata de Dumnezeu. Neutre sunt cele ce vin din necaz, sau din faptul ca o ruda s-a imbolnavit, sau din diverse pricini de tristete ale vietii. Iar rele, sunt lacrimile de ciuda, de ura... si chiar si lacrimile varsate pentru ca o anumita persoana nu ne impartaseste sentimentele.

Insa, supararea de multe ori ne apropie de Dumnezeu, si ne face sa-l cunoastem cu adevarat. Ce frumos ar fi ca orice om deprimat, orice om ce are ganduri sinucigase si isi pune in cap sau ii este mai bine zis pus in cap de cel rau ca "nimeni nu te intelege", "nimeni nu te iubeste" sa realizeze ca exista o persoana careia ii pasa de el.. si acela este Iisus Hristos, care plange langa tine! Ce poate fi mai incurajator decat gandul ca Dumnezeu sufera impreuna cu tine?

Eu cred cu tarie ca un crestin adevarat nici macar trist nu mai poate fi, indiferent de greutate.