Citat:
Īn prealabil postat de anita
In zilele noastre foarte multi pleaca desi s-ar putea descurca si mai modest in tara ,dar nu si-ar sacrifica familia daca ar ramine aici .
Cand ai credinta Dumnezeu are grija ,te binecuvanteaza.
Cunosc doua familii care s-au despartit deoarece unul din soti plecase ani indelungati.
Aveau bani ,dar ce folos.
Doamne ajuta !
|
anita
Uneori asa este, alteori dimpotriva. Intr-un fel nimeni nu pleaca de bine de langa familie, intr-o lume straina unde poate ca nu stii limba, nu ai prieteni pe care sa te bizui, nu stii ce te-asteapta. Si nici nu-i usor de luat o asemenea hotarare, nu de unul singur, ci de comun acord cu intreaga familie. Cu totii dorim cate ceva, fie ca-i vorba de o casuta, fie ca-i vorba de o masina, nu ca un lux, ci ca o necesitate. Nu stiu cine e acela care din munca cinstita si cautand sa tina cont de principiile noastre crestine, poate realiza mare lucru aici. Daca ei exista, ferice de ei si ii consider norocosi. Eu nu zic ca, daca nu pleci, mori de foame, doar ca "macini in gol", fara spor si fara speranta!
Din alt punct de vedere eu consider ca acel "Da!", spus in fata Lui Dumnezeu nu e o simpla vorba in vant de care ne putem dezice la prima greutate in familie. (Am
aici cate ceva din acea perioada). La randul meu am multe cunostinte si prieteni care n-au rezistat, nu neaparat ca au fost separati, ci mai ales dupa ce impreuna au ajuns in asa-zisa "lume moderna"! Din 10 familii, 3-4 nu rezista. Eu zic ca si asta e o incercare la care suntem pusi si avem nevoie de rabdare si intelepciune, daca impreuna am luat aceasta decizie! Eu am fost un norocos daca stau sa ma gandesc, desi probleme nu pot sa spun ca n-au existat. Dar clarificarea problemelor s-a facut abia dupa ce mi-am adus si familia alaturi, unde au putut vedea cu ochii lor ca viata printre straini nu e cea pe care-o trambiteaza unii, ci e destul de dura, mai ales daca iti pasa de semenii tai!
Daca am realizat ceva, eu zic ca da. Copii au avut sansa sa invete acolo si si-au pus la punct limba engleza (
poze), iar noi avem tot ce ne trebuie, dar si o mie de vise de realizat, pentru nazdravanii nostri. Deocamdata avem fiecare joburile noastre (recunosc la mine nu e atat de mult stres ca la sotie si nu-mi ia mult timp sa ma achit de sarcini), dar din primavara nu voi mai avea timp de stat la calculator cat e ziua de lunga, fiindca o sa incep cu ajutorul Lui Dumnezeu sa lucrez la propria investitie! Si, da! Eu zic ca a meritat!!