DA, nici eu nu uitam la un moment dat de mandrie. De data asta, am trecut peste mine! Nu ma intreba de ce, pentru ca in mod logic nu as fi facut asta pentru nimeni. Uite ca am facut-o.. si culmea persist in ea. Cum inlocuiesc sentimentul ca il vreau inapoi? Cum trec peste? Cum fac ca zilele mele sa fie mai bune si sa ma bucur de ele? Am inceput sa ma implic in orice, numai ca sa treaca timpul, dar la orice moment liber am un gol in suflet imens. Si din nou durerea revine si durerea creste cand stiu ca el e cu altcineva.
Daca as fi facut un sacrificiu, nu l-as fi facut numai pt el, l-as fi facut cu cap si in asa fel incat sa ne afecteze pe amandoi cat mai putin posibil.
Atat de mult m-a dat toata chestia asta peste cap incat nu stiu cine mai sunt eu.
|