Si eu am fost indragostita pana peste cap bine de tot la un moment dat. Toate gesturile lui erau interpretate de mine si trageam concluzii eronate rau, dar bine ca mi-am dat seama la timp. Acest sentiment a durat ceva, am plans si eu, am si slabit...dar totusi in acelasi timp nu am putut face abstractie de lucrurile care mi se pareau ciudate, contradictorii cu iubirea sincera si de asemenea nici de sfaturile celor din jur care il cunosteau asa cum era...si evident mult mai bine decat mine care de fapt nu cunostea mai nimic din acea persoana. Incet dar sigur am ajuns la concluzia ca era departe de prototipul barbatului de care aveam eu nevoie, pe care l-as fi putut aprecia si de barbatul pentru care as fi insemnat totul si care s-ar fi gandit mai intai la mine si apoi la el.
Acum, cand imi amintesc acest episod imi pare foarte lipsit de importanta pentru ca asa si era, era ceva ce eu imi doream sa fie, dar nu era....si asta pentru ca prin relatiile ulterioare m-am definit, am invatat ca pot fi iubita asa cum imi doresc si chiar mai mult, am inteles ce vreau de la viata, de la relatia ideala si de la barbatul potrivit pentru mine. Atunci cand nu exista reciprocitate si unul din parteneri trebuie sa depuna eforturi mai mult decat celalalt...este clar ca ceva nu este in ordine si acesta constituie un mare semnal de alarma peste care nu este indicat sa se treaca cu vederea.
Ci siguranta ca Dumnezeu are grija de tine si te fereste de ce este rau, inainte de a vedea ce inseamna si iti va trimite omul de care ai nevoie si care are nevoie de tine. Pentru acest fapt trebuie sa fii optimista, sa ai grija de sufletul tau si sa ii multmesti lui Dumnezeu pentru toate!
Pupici ...
P.S. Fii sigura ca atunci cand vei intalni partea ta de la Dumnezeu totul va decurge cum nici nu iti imaginezi si amandoi veti merge pe acelasi drum
....