[Bautar]

Blestemul e o arma cu doua taisuri. Cand emiti un blestem, iar acela isi atinge tinta, cu siguranta platesti cumva si aici nu ma refer la judecata de apoi.
Blestemul, idiferent sub ce forma, il arunci destul de usor, fara sa te gandesti la consecinte. Abia dupa ce se intampla ceva persoanei respective incepi sa constientizezi gravitatea faptelor tale si e foarte greu sa traiesti cu sentimentul de culpabilitate. Chiar dak mergi la preot la spovedanie, nu poti scapa de acest sentiment probabil toata viata.
"Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Cand nu este nedreptate, atunci se intoarce la cel ce l-a rostit. Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieste si in viata aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. Pentru ca, sa zicem, poate cineva sa te necajeasca, insa tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu ce drept faci asta? Orice ti-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are rautate - atunci cand o spune cu patima, cu inversunare."