[mariamargareta]

“Cuvântul” din 19 august a.c. este prilejuit de sărbătoarea Schimbării la Faţă (pe stil vechi) la care se fac îndemnuri de pregătire specială pentru următoarea sărbătoare (Adormirea Maicii Domnului), la care este obiceiul să se strângă adepţi din toată ţara. Liderii pucioşi elogiază mai întâi locurile, oamenii şi faptele legate de Noul Ierusalim de la Pucioasa. Grădina întâlnirii pucioşilor de pretutindeni este denumită “izvorul cuvântului lui Dumnezeu” care curge din “pământul binecuvântării” şi care-i adapă pe oaspeţii însetaţi de învăţătură nouă:

“ O, veniţi, veniţi voi, cei ce doriţi de pământul binecuvântării Mele de azi şi de izvorul care curge din el, izvorul slavei Mele, din care se hrănesc îngerii şi sfinţii şi toţi cei care aud glasul Meu de la izvor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Dar în ce constă învăţătura de la Pucioasa? Ea se dezvoltă gradual, de la
– lepădarea de sine “preluată ca atare din Sfânta Scriptură” , dar înţeleasă aici ca o ruptură radicală de lume, la
– cuminţenia cu duhul care trebuie înţeleasă ca lipsa de reacţie la orice inovaţie doctrinară suspectă, şi care pregăteşte
– ascultarea necondiţionată de învăţătura pucioşilor, aşa cum vine ea “de la izvor”, adică prin liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:

“ Veniţi să vă învăţ cu lepădarea de sine, care este cărarea omului spre Dumnezeu, cărare care se înfundă înapoi şi se deschide numai înainte şi are de capăt veşnicia pentru fericire pentru cei ce o iubesc ca şi Mine, Cel veşnic prin obârşia Mea! O, binecuvântaţi să fiţi pentru venirea voastră la izvor şi fiţi cuminţi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, şi învăţaţi să fiţi mereu, mereu cuminţi, căci cei mai cuminţi sunt cei ce Mă ascultă aşa cum Eu învăţ de la izvor cum să fie şi cum să stea omul înaintea Mea pe calea lui pe pământ, pe calea lui spre cer!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Este elogiat apoi „pământul cel nou” de la Pucioasa, care se pretinde a fi fost „dăruit” pucioşilor de către Dumnezeul lor, dar care a fost de fapt furat prin înşelăciune şi presiuni de la ţăranul Ilie Bunea şi preluat în administrare de către liderii pucioşi (ascunşi în spatele unei fantomatice „Fundaţii” cu numele „Sfânta Virginia”) şi pentru care roboteşte zi şi noapte „poporul cel nou”, căci „poporul cel vechi, cel de demult” al Verginicăi, i-a dezavuat pe aceşti noi vechili şi n-a voit să-i urmeze:

“O, aşa am dat Eu pământul acesta spre moştenire poporului Meu cel credincios şi în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi el va rămâne sădit aici, şi acela va fi poporul Meu, şi pe această piatră, pe această făgăduinţă zidesc Eu pe poporul Meu cel credincios, care lucrează aşa cum Eu i-am făgăduit, ca să se numească pământul cel nou acest pământ de la izvor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Apoi se face elogiul iubirii care nu cere răsplată. Pentru început se teoretizează o astfel de iubire ca fiind pentru Dumnezeu, dar îndată se va vedea că de fapt ea este cerută adepţilor pucioşi ca să o dăruiască liderilor lor, fără a le cere nimic în schimb şi fără a le reproşa ceva vreodată, ca şi când aceştia ar fi mai presus de orice greşeală:

“ O, poporul Meu, iubirea nu cere răsplată, tată. Ea este cea care se dăruieşte, şi alta nu este ea. Ea nu se gândeşte la răsplată, ci la faptele ei, care o dovedesc pe ea că este, şi ea este cea care are statornicie şi care nu se întoarce înapoi, şi de aceea am spus Eu că după roadele lor îi veţi cunoaşte pe cei ce iubesc necăutând răsplată pentru iubire şi nepizmuind pentru ea, nemurmurând pentru ea[...] “ O, poporul Meu, iubirea este cea care nu cere răsplată, tată. învaţă calea iubirii cea fără de răsplată, fiule, căci ei îi ajunge ceea ce are şi ceea ce dă, iar dacă nu-i ajunge ceea ce primeşte, atunci ea nu este iubirea[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)