Icoana ce grăia frumos
Ca o săgeată spre Hristos, / Icoana ce grăia frumos / Sta atârnată-n loc ferit, / De o maramă adumbrit . / Ca o deschidere în sus, / Vorbea domol despre Iisus , / Așa cum știe ea vorbi, / În miez de noapte sau de zi. / N-avea cu cine uneori, / Vorbea în șoaptă alteori, / Ca o mireasmă-n infinit, / Icoana tot nu s-a oprit. / Marama s-a îngălbenit, / Anii s-au scurs. . . S-a învechit ! / Icoana cea cu glas dogit / N-a obosit, n-a obosit . / Dând mărturie despre El, / Vorbește azi în tainic fel : / - Hei, timpul s-a restaurat, / De când Hristos a înviat ! / O candelă i s-a aprins, / Iar graiul ei, și mai încins, / Se-aude-n inimi de creștini, / Când se-nchină Sfintei Treimi . Amin ! +
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|