[mariamargareta]

-- urmare --


Marian Zidaru şi ceilalţi adepţi care au „dezertat” recent din „raiul de la Pucioasa” sunt numiţi „cei pizmaşi”, care au îndrăznit să aibă pretenţii şi nemulţumiri faţă de liderii pucioşi, cerându-le ca să mai şi facă ceea ce spun, nu să se limiteze la vorbe frumoase, valabile doar pentru alţii:

“ O, poporul Meu, omul pizmaş se schimbă mereu în rău, şi nu se poate schimba în bine un aşa om. O, nimeni să nu aibă pretenţie la voi, fiilor care-Mi staţi servi pentru venirea Mea cuvânt pe pământ şi pentru ca să-Mi îngrijesc Eu un popor credincios. Eu şi numai Eu vă dau de lucru pentru Mine şi pentru om. Să nu aibă nimeni pretenţie la voi, nimeni, decât Eu. Eu am acest drept în dreptul vostru, şi nimeni altul nu-l are.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Apoi se proclamă postulatul care spune că liderii pucioşi au numai drepturi, dar nu şi îndatoriri faţă de cei pe care îi conduc cu mână de fier, căci numai cu ei şi prin ei mai lucrează astăzi Dumnezeu pe pământ cu cei care se supun fără de pretenţie legii celei noi de la Noul Ierusalim şi sunt în toate mulţumiţi:

“Voi n-aveţi nici o datorie pentru nimeni, căci de bunăvoie v-aţi dat Mie ca să lucrez Eu cu voi, ca să slujesc Eu cu voi şi prin voi aşa cum voiesc Eu pentru cei ce au ascultare de Mine şi iubire de Mine fără de pretenţie, ci mai degrabă cu datorie, cu credinţă şi cu ascultare înaintea Mea, şi dăruite acestea Mie pentru mântuirea lor, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu, după cum găsesc Eu cu cale când îl văd pe om că poate cu supunere să facă lucru sfânt şi veşnic pentru Mine, şi prin aceasta şi pentru el, şi totul după socotinţa Mea măsurând, după cum găsesc Eu cu cale să lucrez, şi Eu Mă sfătuiesc cu Tatăl în tot ceea ce lucrez şi împlinesc, iar omul trebuie să fie cel mulţumit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Poate că n-a fost suficient de clar? De aceea s-a considerat că merită a fi înserată o repetiţie, ca să le intre bine în cap celor răzvrătiţi că au fost păcătoşi şi nedrepţi cu liderii lor şi cât de mult au greşit ei fără sfială şi fără umilinţă, dar cu judecată faţă de stăpânii pucioşi, atunci când au avut nemulţumiri şi pretenţii la ei, cerându-le să fie ceea ce spun ei mereu că sunt:

“ O, nimeni, nimeni să n-aibă pretenţie la voi pentru ei, căci voi sunteţi servii Mei şi lucrez cum voiesc Eu cu voi pentru om, nu cum voieşte omul care este deprins să voiască el prin firea lui de om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, căci omul pretenţios şi nemulţumit este om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, iar Eu am spus: «Mă îndur de cine voiesc Eu», şi la acest cuvânt al Meu omul trebuie să aibă sfială şi frică de Dumnezeu şi lucru mult de tot pentru mântuirea lui, şi nu pretenţie sau nemulţumire, căci omul este păcătos şi nu-şi poate plăti mântuirea, dar i-o pot da Eu dacă el are umilinţă şi nejudecată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Răzvrătiţii sunt cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi; de aceea, dacă nu le convine de liderii pucioşi, să facă bine şi să plece unde vor şi unde văd cu ochii, căci nemulţumirea lor este nebunie şi neruşinare în faţa Dumnezeului pucios:

“O, fiilor, cui nu-i convine de voi, să facă ce voiesc ei cu ei, dar nu cu voi, căci voi sunteţi slugile Mele şi Mă fac cu voi cuvânt peste pământ şi peste om după voia Mea, nu după voia voastră sau a omului care aşteaptă de la Dumnezeu prin voi. Spun aceasta că am dureri, şi Eu şi voi, de la cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi, căci cel ce nu are umilinţă acela nu ştie ce face în om umilinţa. Ea este cea care-l face plăcut tuturor pe om pentru numele Meu. Ea este cea care se pleacă fără de ruşine, iar omul nemulţumit este om nebun şi împrăştie nelinişte în jur şi neruşinare cu nemulţumirea lui, căci ruşinea lucrează altfel, şi are în aluatul ei căinţa şi umilinţa, care înseninează inima şi faţa omului şi toată purtarea lui înăuntru şi apoi în afara lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor sunt însă cei vrednici de milă, pentru “greul” pe care-l duc ei (deşi, spre deosebire de adepţii lor care muncesc pe rupte, ei nu fac nimic toată ziua, în afară de a bârfi pe alţii, a da ordine prin interfon în dreapta şi-n stânga şi a de vorbi cu orele la telefoanele mobile). “Iubirea de Dumnezeu” se traduce la Pucioasa în “iubirea de liderii pucioşi”, şi invers. În schimb, cei care nu-i iubesc pe cei doi “prooroci pucioşi” ci sunt nemulţumiţi de ei, nu-L iubesc nici pe Dumnezeu, căci înseamnă că se iubesc pe ei înşişi:

“ O, Mi-e milă de voi, fiilor ascultători după cum voiesc Eu să lucraţi ceea ce vă dau Eu! Mi-e milă, tată, căci voi staţi lângă Mine, şi Eu lângă voi şi văd iubirea voastră pentru Mine şi văd credinţa voastră şi credincioşia voastră şi greul vostru lângă Mine, căci lângă Mine e mult greu de dus pentru cel ce stă lângă Mine, şi e greul Meu, tată, şi nu vă văd cârtind sau murmurând sau obosind în răbdare sau răcindu-vă sub greul Meu cel greu de dus, şi Mi-e milă de voi. O, numai cei ce iubesc pe Dumnezeu au milă, numai aceia au milă de voi, tată. Mulţi cred că-L iubesc pe Dumnezeu, dar roadele lor îi dau de gol că nu-L iubesc pe Dumnezeu şi că se iubesc pe ei înşişi, şi aceia sunt mereu nemulţumiţi, şi nu iubesc cei ce sunt aşa, căci dragostea este un rod, nu este orice ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)