Opinia mea este ca intr-adevar pe langa rugaciune si sfatul duhovnicului indivizii ar trebui sa aiba si niste cunostinte sociale, sa se integreze in societate, sa nu o ia razna si sa se cunoasca pe ei insisi. Duhovnicul traseaza o conduita in mare, el urmarind esentialul...insa exista probleme care trebuiesc cercetate mai in amanunt, este necesara o autoevaluare, descoperirea neputintelor personale si corectarea lor prin eforturi proprii. Eu personal cred ca exista indivizi pe care nu ii poate ajuta nimeni atunci cand se confrunta cu anumite obstacole in viata..decat ei insisi si cred ca multi oameni simt nevoia sa comunice cu cineva pentru a le da sfaturi obiective si mai detasate putin. Nevoia de a comunica cu psihologul cred ca a aparut in randul oamenilor care nu au cu cine comunica si au vazut in aceste sedinte o oportunitate de a fi ascultati si a li se da sfaturi intr-o maniera mai personalizata.
Duhovnicul trimite la rugaciune, la indepartarea de pacat si la rabdare...dar cred ca este foarte greu pentru oamenii care simt nevoia sa schimbe ceva in atitudinea lor, in felul lor de a fi, de a-si transmite mesajul. Cred ca sunt indivizi care simt ca gresesc undeva in felul lor de a fi, raportat la mediul in care traiesc si ar vrea sa isi dea seama unde gresesc...si asta s-ar putea face numai daca ar avea capacitatea de a identifica " acel ceva" ...dar am vazut ca unora le este greu, raman asa cum sunt, se lovesc de marginalizarea societatii...si sincer, un duhovnic nu are cum sa perceapa aceast conflict interior si cred ca nici nu constituie o prioritate in viziunea duhovnicilor ( monahi).
Cred sincer ca oamenii ar trebui sa incerce, sa faca eforturi pentru a-si rezolva conflictele interioare, pentru a se cunoaste mai bine...si nu sa gaseasca rezolvari numai in sfaturile duhovnicului, psihologului sau prietenei celei mai bune, pentru ca daca tu singur nu stii ce e cu tine si nu iti poti rezolva problema nimeni nu o poate face pe deplin.
|