[ghemis]

[quote=ghemis;170975][quote=ghemis;170974]





Presa vremii din întrega Europă a redat strigătul de disperare al Poporului Român: "Evreii vor să facă din România, Palestina şi din Bucureşti, noul Ierusalim". În 1913, savantul român dr. N.C. Paulescu, cel care a fost privat de primirea premiului Nobel pentru medicină în urma descoperirii insulinei, afirma în lucrarea "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria" următoarele: "România, cu pamântul ei excesiv de fertil şi cu locuitorii ei buni, blânzi ca nişte miei şi, mai ales, naivi ca nişte copii, este un fel de El Dorado (Ţara de aur) care ar constitui o pradă bogată, un adevărat Rai pamântesc pentru poporul lui Israel". Dezvăluirea planurilor de ocupare a României i-a atras furia evreimii, fiind, prin toate mijloacele, împiedicat să primească Premiul Nobel. Tot doctorul N. Paulescu afirma că, în lucrarea lui L. Chabauty, "Les juifs, nos maîtres" sunt scrise următoarele: "De vreo 30 de ani, adică de pe la 1850, evreii caută să-şi creeze acest centru naţional, această Ţara israelită, în provinciile danubiene, astăzi regatul României".

Deşi pare depăşită de realitatea istorică, problema înfiinţării unui stat evreu în România este mai aproape de împlinire ca niciodată. În cele 9 lucrari pe care le-am scris, în ciclul "Lumi paralele", am expus, pe larg, confruntarea dură care a existat de mii de ani între evreii mondialişti şi cei naţionalişti.

Aceştia din urmă, care au dorit şi au reuşit să înfiinţeze Statul Israel în teritoriul promis de Dumnezeu lui Avraam, merită toata stima celor care au citit şi au înţeles profeţiile Vechiului şi Noului Testament. Celorlalţi, "mondialiştilor", le amintesc cuvintele profeţilor: "De te voi uita, Ierusalime, usucă-mi-se dreapta şi lipească-mi-se limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aminti de tine, Sion"."Mondialiştii" sunt acei evrei care consideră că ţara lor e aceea în care se simt bine. Sunt "lipitorile" care o sug, până nu mai rămâne nimic din ea.

Încercând să fac o sinteză a acestor aspecte, lucru destul de greu, dar absolut necesar pentru o analiză obiectivă şi lucidă a intenţiilor unor evrei faţă de Poporul Român, am avut norocul să o gasesc excelent realizată în revista "Atac la persoană", de către redactorul-şef al acesteia, domnul Dragoş Dumitriu, sub titlul "O acţiune mondială concertată - Lichidarea lui Netanyahu şi a Israelului" (9 februarie 1998).

Înainte de a prezenta câteva fragmente din acest articol, ţin să menţionez faptul că am fost profund indignat citind pe prima pagină a revistei "Atac la persoană" (din 14 septembrie 1998) următoarele: "Sfidând Constituţia ţării noastre şi drepturile omului, Comunitatea Evreiască din România cere ca revista noastră să fie interzisă. În acest timp, imaginea ne este compromisă, în toata lumea, prin agenţii internaţionale de presă şi canale de televiziune care transmit date mincinoase despre "Atac la persoană".

În continuare, voi prezenta fragmentele menţionate din articolul redactorului-şef Dragoş Dumitriu: "Criza politică din Orientul Mijlociu este cea mai periculoasă etapă a sfârşitului de mileniu. Practic, s-a ajuns la confruntarea ideilor şi conceptelor materializate, de trei milenii, prin societăţi progresiste, ierarhice şi discrete. Încă de la formarea acestor societăţi, poporul israelit s-a împărţit în două curente ultraantagonice, ce îşi continuă, şi astăzi, atât existenţa cât şi nemiloasa confruntare.

Unul din curente susţine supremaţia evreiască mondială, cu sprijinirea elementelor evreieşti din fiecare ţară, conform principiului "Ubi bene, ibi patria", negând, practic, dependenţa evreilor de pământul lui Iacov-Israel. (Aceştia vor desfiinţarea revistei "Atac la persoană" şi consideră România pământul pe care trebuie să-l cucereasca - n.a.).

Celălalt curent, deosebit de vitregit de-a lungul istoriei, are ca doctrină "Eretz Israel"- Pământul lui Israel. Anume, crearea statului israelit pe vechile teritorii biblice, ca stat independent. Puternic susţinut financiar şi politic, primul curent, mondialist, a dorit crearea puterii evreieşti oriunde în afara Israelului. Astfel, evreii mondialişti domină America, Franţa, Africa de Sud s.a.

Crearea statului evreu s-a format sub imperiul unei strategii diabolice, anume din dorinţa de a crea statul care, în scurt timp, să fie distrus de vecini - arabii. Se împuşcau doi iepuri, se dădea o lovitură cumplită curentului pro-statal, naţionalist, şi se crea o aură de victimă tuturor evreilor, aură de care aveau să profite, ca şi după războiul mondial, "mondialiştii" din America şi Franţa.

Nimeni nu şi-a închipuit, însă, puterea de rezistenţă şi credinţa în destin a evreilor. Nici puterea anteică a pământului lui Israel. În fond, n-au crezut nici în destin, nici în scrierile sfinte ... Ultimele incidente, al căror subiect este Benjamin Netanyahu, dovedesc clar ca S.U.A. şi Occidentul îi vor sfârşitul, cât mai rapid, vajnicului om de stat israelit ... marile puteri influenţate de "mondialişti" sunt hotărâte să îl lichideze pe Netanyahu şi, cu aceasta, chiar spiritul naţionalist israelian. Ţinta ulterioară: statul Israel! O jertfă de sânge închinată aurului."

Articolul "Antisemitismul la el acasă ..." publicat în revista "România Mare" din 25 septembrie 1998, de către domnul Paul Suditu (sugerez celor care nu l-au citit sa facă acest lucru), mă determină să fac unele comentarii.

Deşi pare mai aproape decât oricând, crearea statului evreu în România nu se va produce, deoarece evreii au acum ţara lor. Contestat de mulţi rabini, evenimentul formării statului Israel a fost prezis de profeţi: "în vremea de apoi, vei merge (coaliţia ruso-arabă, căreia i se vor alătura şi ţările din Orientul îndepărtat - n.a.) împotrivă ţării ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie (suferinţele îndurate de evrei din anul 70 d. Chr. până la crearea statului Israel - n.a.), vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii" (Ezechiel 38:8).

Unirea forţelor naţionaliste din România şi viitorul război mondial vor împiedica destrămarea ţării noastre, deşi contextul politic actual este aproape identic cu cel din 1940, când mai multe partide politice "sinucigaşe", în primul rând P.N.T., grupate în jurul regelui nebun Carol al II-lea, cum l-a denumit filosoful Nae Ionescu, au acceptat sfârtecarea graniţelor României Mari, fără ca Poporul Român să fie consultat şi fără să se tragă un singur glonte. Şi atunci evreii urmăreau crearea statului lor în România.