Nu stiu ce v-a apucat, dar nu merit atatea vorbe bune... N-as vrea sa mi-o iau in cap. Chiar daca pe alocuri mi s-au umezit ochii de emotie, trebuie sa stiti sa sunt un om ca oricare dintre voi si nu trebuie sa va asteptati de la mine sa ma pot stapani de fiecare data numai fiindca asa se cade din partea mea. Cu totii gresim si o sa ajung probabil precum un fotbalist recunoscut de la care publicul se asteapta sa nu rateze niciodata, iar daca rateaza il trimit imediat la origini. Sunt constient ca am un orgoliu de care nu sunt tocmai mandru, iar datorita lui, mi-am creat antipatii de multe ori, dar si prieteni extrem de buni! Nu sunt tocmai comod in rationamentele mele si de multe ori sunt acuzat ca interpretarile pe care le dau eu relatiei cu Dumnezeu nu sunt cele pe care Biserica Ortodoxa le accepta. Oricum ar fi, sunt ale mele si mi le asum asa cum sunt, dar nu sfatuiesc pe nimeni sa sa faca ceea ce fac eu, ci dupa cum simte sufletul lui ca e mai aproape de Dumnezeu. NU vreau sa devin modelul nimanui, desi intr-un fel sau altul toti ne-am ghidat in viata dupa niste modele.
Mi-e ciuda pe mine de multe ori fiindca nu ma pot stapani si ma aprind usor atacand frontal cand poate ar trebui sa fiu mai calculat si mai diplomat astfel incat, sa ajung daca tin neaparat unde doresc, dar fara sa mahnesc pe nimeni! Iar asta e valabil pentru oricare dintre noi. Daca am putea tine cont ca in spatele unui nick este un om - de multe ori cu mari complexe in lumea reala- care chiar crede ca poate schimba ceva in bine, cred ca fiecare dintre noi am deveni in sufletul nostru niste oameni buni! Ne trebuie insa multa rabdare, iar la acest capitol multi dintre noi avem mari lacune! Dar macar sa avem puterea, daca am necajit pe cineva, sa ne cerem iertare, sau daca am fost necajiti sa avem puterea sa iertam chiar daca acel "iarta-ma!" nu vine niciodata. Depinde de noi, prin ceea ce facem, ca cel care-a gresit sa realizeze ca NU TREBUIA sa-si piarda cumpatul.
Suntem aici pe un forum unde marea majoritate dintre noi cauta raspunsuri. Nu le gaseste niciunde, iar la biserica, sunt convins ca nu merg mai mult de 10% dintre useri. Totusi vor sa stie care e acea reteta unanim recunoscuta, dar comoda daca se poate, prin care omul zilelor noastre sa se poata mantui. Daca este asa, ar trebui sa strigam cu totii in cor, "Evrika!!!!!!" pentru ca e primul pas de care e nevoie. Stiu, la multi le e rusine sa mearga la biserica, desi isi fac semnul crucii de cate ori trec prin fata ei. Dar... ce-o sa zica lumea: "Ia ui-te-l si pe asta, pana acum injura cum ii venea la gura, si-acu', gata, e pioshenia intruchipata!" Iertati-ma, dar asta este prima dintre gaselnitile dracusorului: sa-ti bage sub nas "Ce-o sa zica lumea?" De parca lumea e cea care-ti sta martor in fata Mantuitorului cand ti-o veni randul.
Un alt motiv este: "La ce sa merg daca stiu atatia popi care-s lacomi, curvari, fac pacate strigatoare la cer?" Sunt ganduri subiective si menite sa ne strecoare indoiala in suflet precum ca nu biserica e cea care ne mantuieste, ci noi insine, prin iubire si ferirea de pacat. Este adevarat, dar biserica dezleaga si aduce pacea in suflet. Acolo, in Sfantul Altar, coboara Duhul Sfant, iar noi suntem binecuvantati de o mie de ori mai mult fata de altii care nu sunt acolo, desi fac fapte bune! Prin Sfanta Biserica PUTEM scoate din Infern pe-ai nostri, prin perseverenta, milostenie, acceptarea Mantuitorului in sufletul nostru. Nu avem dreptul sa ironizam spunand "Ia ui-te si la asta!... Ultimul stinge lumina!..." Dumnezeu chiar ne asculta rugaciunile daca noi le facem! Nu eu am inventat asta, ci prin ascultari indelungate a celor demni de ascultare am inteles ca Dumnezeu este extrem de milostiv, daca Il acceptam ca pe Tatal Ceresc!
... Ar fi multe de spus dar n-as vrea sa ma intind prea mult... Si-asa cred ca exagerez putin in marimea mesajelor mele!...