Acum vreun an am trecut la limita pe langa un accident de masina care era sa-mi fie fatal. Din cauza semnalizarii proaste a drumurilor noastre, a neatentiei si a oboselii poate, dupa ce am mers pentru prima oara pe un drum cu prioritate vreo 100 de km de la Reghin spre Cluj, am trecut o cale ferata si m-am trezit brusc ca intru pe un drum mai prioritar care venea de la Bistrita la Cluj. Era acolo un "cedeaza trecerea" plantat chiar in intersectie, dar nu am fost avertizat din timp de patratul galben barat cu negru ca drumul cu prioritate e pe sfarsite, asa ca m-am trezit intrand cu vreo 40km/h in trafic intr-o intersectie in forma de Y in timp ce doua masini care veneau spre mine au franat brusc evitand o coliziune frontala. In masina eram eu cu sotia.
Slava Domnului ca traim amandoi. Imi pare rau pentru cei care au murit in accident si pentru biata femeie nenorocita pe viata.
Pot sa mai adaug ca de cand lucrez in Timisoara,
opt colegi de-ai mei au murit in accidente cu masinile de serviciu. Colegi cu varste intre douazeci si ceva si treizeci si ceva de ani.
Un altul a fost calcat de o masina mergand cu prietena lui pe trotuar (soferul a fugit de acolo si a scapat de orice pedeapsa, bineinteles). Astfel de evenimente sunt ca niste avertismente pentru noi, ca uneori viata se sfarseste brusc inainte de batranete.
Sa luam aminte.