Condac IV
O, cum ii fericesti Tu pe cei ce cugeta la Tine, cat de inviorator este cuvantul Tau cel Sfant! Mai alinatoare ca untdelemnul si mai dulce ca mierea este vorbirea cu Tine! Rugaciunea cu Tine insufleteste si intr-aripeaza, ce infiorare cuprinde inima si cat de marete si pline de talc apar atunci viata si faptura toata! Unde nu esti Tu, ce pustietate! Unde esti Tu, acolo e bogatie sufleteasca, acolo ca un suvoi navalnic se revarsa cantarea: Aliluia!
Icos IV
Cand pe pamant se lasa inserarea, cand domneste pacea somnului vesnic in linistea zilei ce se stinge, vad lacasul Tau sub chipul unui palat luminat, asemeni corturilor plasmuite de norii diminetii. Focul si profira, aurul si azurul vestesc profetic frumusetea negraita a cerestilor Tale lacasuri, chemandu-ne solemn: sa mergem spre Tatal!
Slava Tie in ceasul tihnit al inserarii!
Slava Tie Celui ce reversi adanca pace peste lume!
Slava Tie pentru ultima raza a soarelui ce apune!
Slava Tie pentru odihna binecuvantatului somn!
Slava Tie pentru milostivirea Ta in mijlocul intunericului, cand lumea toata pare a fi departe!
Slava Tie pentru rugaciunile umile ale unui suflet induiosat!
Slava Tie pentru fagaduinta desteptarii spre bucurie in ziua cea vesnica si neinserata!
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|