ai2-desagi, diferenta e ca : nu ai dat nici un exemplu relevant in care ORTODOXIA (repet, ne aflam pe un forum centrat pe aceasta) si-a impus dogmatica...
Lasand totusi la o parte intepaturile teribiliste (aici includ si comenatariul meu catre utilizator fictiv Atreides) si balmajelile astea "noi-voi" care nu duc nicaieri si nu's nici macar destepte, am sa ma leg inca o data de conceptul de "specie" si nadajduiesc sa nu mai primesc niste raspunsuri-tip, intesate de ironii neinteresante, deloc gandite (in ciuda mult-fluturatei logicitati pe care "voi", spre deosebire de "noi", v-o atribuiti) s.a.m.d. In cazul in care nu putem mentine un dialog in aceasta linie, fie el cu o aura de pseudofilosofie, atunci nu vad rostul de a mai continua sa aruncam cu avionase de papirus unii intr-altii.
Ideea e ca o definitie in genere are sa dezvaluie nu cat-ul definitului, ci ce-ul sau. Acum , ce-ul speciei, ca notiune centrala a bio-logiei, este la limita insasi viata. Mai departe, este falsa judecata cf careia numai in zilele noastre s-au intensificat aceste incercari de "prindere" a nu-stim-ce-ului vietii, tentative care incep in modul cel mai riguros odata cu Aristotel (care nu, nu a fost numai filosof). Ceea ce Horatiu incerca sa explice prin expunerile lui cu privire la infinit, se refera pe scurt (si sper sa nu rastalmacesc prea tare) la urmatoarea chestiune : stiinta acumuleaza cantitativ -de ex, apar noi fosile, noi urme, noi fire de par etc., DAR mereu ramane un rest si, in ciuda celor crezute de unii, acest rest se va perpetua oricat de multe descoperiri se vor adugi..it never ends..si asta pentru ca , daca stam sa reflectam cu o minima intuitie, viata are ceva alunecos imprejurul ei, ca un peste cu care jonglam cand in mainile noastre-cand in aer. Desigur ca cercetarile pot continua, pe nimeni nu deranjeaza asta, insa in fond, faptul ca pamantul este plat sau sfera turtita nu are cum sa afecteze viata interioara a unui credincios; pentru el acestea sunt curiozitati exterioare simpatice. Ceea ce eu personal am impotriva anumitor oameni de stiinta (in special, bio-paleontologi) este ca pe baza anumitor dovezi fragmentare si adeseori contestate/bile incearca sa dezvolte in mod oneros o viziune epistemologica integratoare. Biologia trece printr-o perioada de asimilare si configurare rapida, la fel cum in alte epoci alte stiinte au fost protagoniste...Ramane totusi un indecidabil, restul de care ziceam mai sus ; poate merita meditat putin -poate nu
ai3des-agi, nu pricep de ce te bucuri, dar comentariul adresat tie, mai mult in gluma, este chiar non-filosofic, iar in exprimarea dintre ghilimele nu ma recunosc. Evident, ai scris cele doua randuri intr-un stil bine-cunoscut, care nu ar merita nici un dram de atentie si cred ca realizezi asta. Totusi, pe viitor poti incerca mai mult si mai frumos. Spre final chiar iti adresasem o intrebare, careia i-am spus "retorica" doar ca sa aplic un cliseu discursiv...in fapt, as dori daca e posibil un raspuns (poate chiar unul ideatic consistent si onest, cine stie..)
Si va rog, sa nu va simtiti lezati ca mai glumim pe ici pe colo, chiar si in modificarea pseudonimelor virtuale...
|