[mariamargareta]

142. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 19-08-2009

--urmare--

Liderii pucioşi, ca „soli ai lui Dumnezeu”, trebuie să aibă printre adepţii pucioşi câţiva acoliţi apropiaţi şi slujitori devotaţi, susţinători care să le facă treaba şi prin care ei să lucreze tot ce au de lucrat, căci altfel nici Dumnezeu nu poate face nimic fără susţinătorii solilor Lui:

“...aşa trebuie să aibă orice sol al Meu pe pământ susţinători, căci altfel Eu, Domnul, nu am cu cine să pot prin soli, şi apoi peste mulţi cu multă mărturie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Cei care au părăsit recent “raiul” pucios (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Ilie Bunea, Sandu Dan, Ionică Ţurloi, Costel Postăvaru) şi şi-au luat lumea în cap sunt cei care, prin gestul lor curajos, “au vorbit de rău” noua cale, acest New Age de la Pucioasa. Ei s-au schimbat din bine în rău, schimbându-şi faţa, părăsindu-l pe Dumnezeul Pucios pentru ei înşişi şi lăsându-L nejutorat şi neputincios. Ei se ascund unii după alţii batjocorindu-i pe liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:

“O, fiilor, mulţi au venit să fie cu Mine şi cu poporul Meu şi cu iubire pentru pământurile binecuvântate de Mine pentru slava Mea de azi, pentru odihna Mea, şi au venit şi au stat şi au plecat apoi, vorbind de rău calea Mea şi pe cei de pe ea răbdători şi credincioşi prin răbdare, şi iată, omul se schimbă din bine în rău şi îşi schimbă omul faţa. Le-am spus atunci apostolilor Mei că nu e nimeni dintre cei ce, mărturisindu-Mă oamenilor, să Mă vorbească degrab de rău apoi, dar iată, cine nu face mărturisirea Mea de la Mine trimitere, acela Mă vorbeşte de rău apoi, căci are pretenţie apoi, şi acela greşeşte, şi după ce greşeşte se ruşinează şi se ascunde şi învinuieşte prin ascundere, prin tragere în părţi, dar cei ce fac aceasta fac aşa ca să-şi acopere păcatele lor, tată, şi aşa se cunosc cei ce fac greşeli ascunse, şi prin învinuirea altora se dovedesc ei că nu sunt pe plăcerea Mea, căci cei ce sunt ai Mei nu învinuiesc, nu mustră până ce Eu nu-i trimit să facă aceasta. O, cel mai laş om nu este cel neputincios, ci este cel ce-L părăseşte pe Dumnezeu pentru el însuşi. Acest fel de fii Mi-au dat calea Mea şi pe Mine spre batjocură mereu, mereu, şi apoi ei se ascund unii după alţii, se ascund sub alţii pe care ei i-au hrănit cu batjocură asupra celor ce stau de sprijin pentru Mine, şi pe care Eu îi cunosc mai mult decât zic ei că îi cunosc, şi pe care Eu îi iubesc pentru credinţa lor cea mare, pentru dragostea lor de Mine şi de poporul Meu, că dacă nu-i aveam pe ei la cârma mersului lucrării Mele peste pământ, Eu nu mai aveam azi lucrare şi nici popor, căci cei ce s-au iubit pe ei înşişi lângă Mine s-au dovedit aşa şi au izbit spre batjocură pe cei ce Mă sprijinesc ca să fiu pe pământ, şi nu Mi-au ajutat aceia spre Mine poporul şi pe cei ce vin să-Mi fie popor, şi au dat să ajute spre ei şi spre vederea lor pe poporul Meu, şi au dat să iubească mai mult pe cei ce ziceau ca ei împotriva lucrărilor Mele, căci aceştia iubesc omul folosindu-se de el pentru scopul lor nefolositor lui Dumnezeu, şi apoi ei se dau deoparte, căci lucrul lor cade.“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Dar liderii pucioşi sunt cei care aduc o nouă Evanghelie poporului creştinesc, chiar dacă ei dispreţuiesc astfel cuvintele Scripturii care-i aruncă sub anatema („Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” Gal.1,8). Ei sunt autorizaţi să nu mai asculte de Biserică, adică de om, nici de nemulţumirile acestuia faţă de erezii şi neîmpliniri, ci numai de duhurile de la Pucioasa:

“ O, fiilor, o, fiilor care-Mi daţi putere să lucrez peste poporul Meu, o, să nu Mă doară de la poporul Meu, să nu auziţi murmure şi făţărnicie de la cei purtaţi şi îngrijiţi de voi prin Evanghelia Mea cu voi! O, tată, Eu sunt Cel ce trebuie să am pretenţie la voi. Se cuvine să ascultaţi de Mine şi nu de om şi nu de nemulţumirile omului, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Liderii pucioşi sunt lăudaţi pentru construcţiile de zid şi de piatră pe care le-au ridicat şi le ridică adepţii lor sleiţi de puteri, ziduri între care va sălăşlui Dumnezeul Pucioasei. În principal se face aluzie la ultimul siloz aflat în construcţie lângă „casa Corneluţei”din curtea din deal:

“O, fiilor lucrători de la Mine, şi voi, slujitorii celor sfinte ale Mele pe pământul binecuvântării Mele în zilele acestea, o, tată, vă mulţumesc că lucraţi cu pace, cu multă pace şi iubire lucrările cerute de Mine vouă pentru slava Mea şi a lucrărilor Mele pe pământ pentru om cu cei credincioşi Mie în vreme de mare necredinţă. Vă mulţumesc pentru truda şi neodihna voastră cea fără de cârtire şi fără de murmur pentru zidirea care se ridică şi se arată acum să fie în curţile Mele cu voi. Primiţi, tată, de la Mine puteri noi, căci vlaga voastră nu este de la trup, ci este de la Mine, fiilor, peste voi, peste toţi fiii de la izvorul Meu de cuvânt, şi care lucrează pentru slava Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Liderii pucioşi se laudă singuri pentru ultima lor ispravă, aceea de a numi fără hirotonie doi noi preoţi (Manoliţă şi Mihăiţă) în locul preoţilor „dezertori” Iliuţă şi Ionică, deşi pe vremuri se proorocea că Iliuţă, cel dintâi dintre „cei trei preoţi unşi”, este şi va fi stâlp de neînlocuit. Cei doi popi pucioşeşti sunt o speranţă îndelung aşteptată, căci despre ei se spune că „în sfârşit” au fost unşi peste Biserica schismatică „Noul Ierusalim”. Ei sunt chemaţi la adâncă supunere faţă de liderii pucioşi şi de toate orânduielile statornicite de ei, căci despre ei se spune „biserica Mea... sunteţi voi”, şi numai prin ei va putea Dumnezeul Pucios( deşi acelaşi lucru s-a spus şi despre liderii pucioşi, ceva mai înainte):

“O, vă mulţumesc cu mult mai mult, cu toată inima Mea dumnezeiască, fiilor slujitori ai celor sfinte ale Mele, că am putut prin ascultarea voastră şi prin slujirea voastră cu Mine şi de la Mine şi pentru Mine, vă mulţumesc că am putut, în sfârşit, să aşezăm cu mult mai mult biserică întărită pe slujitori aşezaţi pentru ea ca să sprijiniţi cu toţii, cu puterea harului sfânt biserica Mea de nou Ierusalim, fiilor. O, supuneţi-vă, tată, întregii Mele orânduieli pentru cele ce trebuie să lucrez şi să aşez Eu pe pământ prin voi, prin biserica Mea, care sunteţi voi, şi Eu voi putea atunci tot ce trebuie să pot, căci prin voi trebuie să pot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

În final se anunţă sărbătoarea care urmează, la care se vor proclama noi fericiri de pe un nou munte, numit colina noului Sion. Cei chemaţi, câţi sunt chemaţi, vor bea din râul vieţii, iar cetatea Noul Ierusalim va coborî din cer, împlinind Scripturile:

“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

De adunat, cei chemaţi s-au adunat la Pucioasa pe 28 august, la sărbătoarea Maicii Domnului pe stil vechi; de băut, li s-a dat să bea apă chioară cu cănuţele din fântână; dar Cetatea Noul Ierusalim n-a mai coborât din cer. Ori că acest eveniment apocaliptic s-a amânat pe altă dată, ori că pucioşii se vor mulţumi mai departe cu „cetatea” lor cu acelaşi nume, zidită în 1991 în grădina lui Ilie Bunea (mai modestă ce-i drept, dar mai concretă şi mai familiară, căci o ţin ferecată numai pentru ei).