[mariamargareta]

Contextul este dat de sărbătorirea Duminicii a treia după Paşti, a mironosiţelor , prilej cu care, prin tradiţie pucioşească, toţi adepţii se adună de prin toate colţurile ţării, ca să sărbătorească între ei, în circuit închis.
Aflăm pentru început precizarea foarte importantă că lucrarea de cuvânt este lucrarea cuvântului. De asemenea, aflăm că: cuvântul de la Pucioasa este al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi iese din gura Fiului şi Cuvântului, Care coboară pe nori de cuvânt spre ieslea cuvântului de la Pucioasa, ca să le aştearnă credincioşilor pucioşi masă de cuvânt pe masa cuvântului:

“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin. Cobor pe pământ cuvânt în zi de sărbătoare şi de înviere şi dau salutul învierii Mele dintre cei morţi celor ce au venit la izvorul Meu de cuvânt: Hristos a înviat! O, veniţi, veniţi la masa cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi de înviere, căci vă pun masă de cuvânt! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

La Pucioasa se aşterne masă de înviere ca nimeni dintre pucioşi să nu mai moară, iar afară este lumea cu fărădelegile şi deşertăciunile ei. La masa de înviere Se aşează şi Domnul Pucioasei cu masa Lui de cuvânt, deşi nimeni nu-L vede şi nu-L aude, dar toţi pucioşii îl aud pe Nicuşor ca pe un actor care îi recită poporului de la izvor cuvântul primit de Mihaela cu o noapte în urmă, căci Mihaela şi Nicuşor sunt porţile de aramă prin care intră şi se vesteşte Împăratul Slavei de la Pucioasa :

“ ...Eu, Domnul Cel înviat, vă hrănesc pe voi pe pământ şi stau cu voi la masă de înviere, şi lumea este afară, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, şi nici Eu în el, şi se sfârşeşte prin el însuşi mereu, mereu, fiindcă întru el nu este viaţă, ci este fărădelege, iar fărădelegea este deşertăciune şi vânt. Amin. O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. Sunt în mijlocul tău cu masă de cuvânt...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Cuvântul vine cu norii şi apoi se pune pe masă:
“... ei sunt cei credincioşi cuvântului Meu, care vine cu norii, precum este scris că "El vine cu norii...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Primitorii sunt diferenţiaţi aşadar după gradul de nobleţe pucioşească în două popoare:
- poporul de la izvor (adică, rezidenţii de la Pucioasa şi de la Târgovişte, slugile preaplecate ale liderilor pucioşi);
- poporul cel venit la izvor (adică, al aspiranţilor şi al simpatizanţilor, numiţi generic “cei credincioşi” – cei ce cred pur şi simplu că liderii pucioşi vorbesc cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, fără să aibă nici o dovadă palpabilă pentru asta, şi care sunt primiţi în adunările festive de la Pucioasa numai la sărbătorile mari):

“ O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. [...] Şi acum punem pe masă cuvântul Meu poporului credincios, celui ce crede prin vestirea ta cuvântul pe care gura Mea îl izvorăşte în mijlocul tău spre tămăduirea neamurilor,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)