[sophia]

...intr-o fapta: cel ce a comis fapta rea si a lezat si cel care a fost lezat.
Iertarea trebuie in primul rand ceruta.
Iertam omul (de multe roi nici nu-l cunoastem, ca de ex. aici pe forum), dar fapta n-o uitam pentru aceasta ne-a lezat (nu omul).
Pentru asta trebuie ca cel care a facut-o sa se intoarca si sa ceara iertare, sa explice de ce a facut-o si chiar sa indrepte.
Abia atunci putem uita, clasa fapta. Altfel nu.
O fapta poate face rau material si sufletesc. Uneori acest rau nici nu poate fi indreptat, iar cand aceste rele se aduna, se distruge omul, mai ales sufletul lui.
Este f.greu.
Si cei mai mari crestin (dupa considerarea unora) fac fapte rele si cati vin sa ceara iertare?
Poti fi bun, sa nu faci rau, sa ierti pe altii si sa-i iubesti. Dar cat trebuie sa induri, sa primesti de la altii? Cat trebuie sa fim loviti? Si o piatra se farama cand o calci mereu in picioare, dar sufletul omului?
Nu se poate sa uite si sa ierte numai unii, iar altii numai sa faca rau si sa fie iertati si ei si uitata si fapta lor.
Nici asta nu este crestinesc.
Iisus a suferit si a murit in chinuri pe cruce. A iertat. Dar cei care au facut fapta rea?