[cristiboss56]

"E cale lungă până ce biserica va fi terminată, dar părintele nu se teme de muncă. Nu se află la prima încercare de acest fel. A construit patru biserici până acum , toate patru de unul singur , doar mâinile lui , biserici de sat , aşteptate cu sete de credincioşi. Părintelui îi place istoria , dar şi mai mult îi place să înalţe altare, să se lupte pentru fiecare cărămidă şi fiecare strat de mortar. Dacă îl întrebi cum a ajuns în Bucureşti şi cum a găsit curajul să se apuce singur de o biserică atât de mare, părintele ridică nedumerit din umeri. Arată spre cea mai aurită şi mai falnică icoană din Altar, făcând o cruce adâncă. Nimeni , nici măcar părintele Paul, nu-şi poate explica mulţimea ajutoarelor primite, uşurinţa cu care i s-a găsit loc bisericii, timpul extrem de scurt în care a fost ridicată- doar într un an şi două luni. Totul este numai şi numai vrerea Sfântului Mare Mucenic Mercurie. < Dintotdeauna am avut mare evlavie la Sfântul > , mărturiseşte părintele Paul. <M-a impresionat nespus faptul că, deşi e primul nostru martir, aproape nimeni nu-l cunoaşte. Cu un îndemn pe care nu mi-l explic nici acum, am decis ca primul nostru sfânt dobrogean trebuie să iasă la lumină > . Acum are biserică şi acatistul lui, chiar dacă unii continuă să-l ignore.
Mercurie nu are nevoie de publicitate. Sunt suficiente forţa pe care o arată vindecările şi minunile săvârşite, inclusiv cu mine. I-am simţit puterea în mai multe rânduri, dar şi mai apăsat când , bolnav de chist hidatic, medicii mi-au găsit la operaţie o tumoară enormă şi nu-mi dădeau multe zile de trăit. Noaptea, când mă zbăteam între viaţă şi moarte , m-am rugat cu lacrimi fierbinţi lui Mercurie, legându-mă cu jurământ să-i termin construcţia. A doua zi , am simţit o mână nevăzută cum mă ridică din pat şi mă întăreşte. N-am mai stat pe gânduri - cu tuburile de dren în spate, am părăsit spitalul şi am slujit Sfânta Liturghie , ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iată de ce , când cineva se arată mirat şi zice : < Cine este acest Mercurie ? Nu am auzit de el până acum > . , eu zâmbesc şi îi răspund : < E un sfânt care mă iubeşte pe mine >" .