[mariamargareta]

Vsovi, în afară de incantaţii poetice puerile gen smoala-oala-boala, ai prostul obicei de a răstălmăci lucrurile. Dacă ai fi avut curiozitatea să cercetezi contextul, ai fi observat că Hristosul Pucioasei "cheamă" la dialog pe ucenicii şi pe uceniţele de acum 2000 de ani ai Hristosului Cel Adevărat, ca să le vorbească şi ei liderilor pucioşi (denumiţi aici "fiii de la izvor"). Iar ei, ascultători, vin şi vorbesc "în cor de Duh Sfânt" (dacă înţelegi matale cum vine asta: "...- Poate în cor!"). Iată textul pe larg:

O, fii strânşi la izvor, acum veţi sta cu ucenicii şi cu uceniţele Mele, cei de acum două mii de ani, căci dorul lor de mărturisire arde în cer, şi dorul nu se stinge decât pe pământ. Fiţi casă celor din cer, fiţi primitori de oaspeţi, fiţi iconomi plini de credincioşie, căci cei din cer învaţă pe cei de pe pământ duhul credincioşiei, duhul cel curat pentru cei ce sunt casa lui Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.
– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. Acum două mii de ani în Ierusalim S-a coborât după cincizeci de zile de la învierea Ta Duhul Sfânt al Tatălui şi al Fiului Său peste ucenicii şi uceniţele Tale, peste cei ce au suferit cu Tine şi pentru Tine ca să Te vesteşti Tu Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, crezut de noi că ai venit din cer pe pământ după om. Ne-ai învăluit atunci în puterea Duhului Sfânt, iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui.

Aşadar, fraza nu se desparte şi nu se interpretează aşa cum ţi-ai permis tu , ci cu totul altfel:
1. – În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta - aşadar aici este vorba numai de Fiul, căci El este Cel ce a suflat Duhul Sfânt peste ucenici ("luaţi Duh Sfânt...etc", vezi în Biblie), Cel ce a înviat, Cel ce s-a înălţat la ceruri.
2....şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. -aşadar aici e vorba de Fiul care se întoarce prin Înălţare la Tatăl, din care purcede (zic ei, pucioşii) Or, tocmai aici constă erezia. Studiază puţin Crezul creştin ca să vezi de ce.