Probabil nu-i tocmai corect cum procedez eu, dar dau pomana cersetorilor destul de rar, in primul rand fiindca - asa cum spune si Mara - nu stiu o rugaciune, au o lene cronica, daca-i rogi - cu bani- sa faca un serviciu minor, si mai ales pentru ca ii vad facand comentarii penibile in alte imprejurari cand nici nu stiu ei ca sunt studiati. Dorinta mea de fiecare zi este aceea de a nu trece ziua fara sa fac un lucru bun, fie el cat de mic. A da un banut unui astfel de "cersetor", mi se pare o greseala. Eu NU incurajez inselaciunea sub nici o forma si raspund in fata Lui Dumnezeu pentru gestul meu. Prefer sa ma opresc din mers daca vad ingrijorarea sau disperarea pe chipul unui om si sa-i dau fara sa-mi ceara. Acea multumire sufleteasca am vazut-o de atatea ori si abia aceea ma multumeste pe mine. In plus, NICIODATA nu iau bani celor pe care-i iau la ocazie, si de cele mai multe ori ii iau fara sa-mi faca semn (ori fiindca-i cunosc, ori fiindca nu indraznesc sa faca semn pentru ca n-au bani decat de microbuz). Mi s-a intamplat sa ma intrebe o batranica (in timp ce eram pe strada) cum sa ajunga intr-o localitate la vreo 15 Km distanta (se sculase la 3 noaptea si venise la oras, iar acum se intorcea acasa tot pe jos!). Urma sa ma intalnesc cu sotia in acel loc, dar am sunat-o sa-i spun sa ma astepte daca ajunge intre timp si am dus-o pe batranica pana in fata casei. Iar ca sa fiu si mai multumit, i-am dat tot ce-am avut prin buzunare, ca femeia saraca nu mai contenea cu bogdaproste si ca o sa ma puna la pomelnic! Si, Doamne, nici nu stiti cate astfel de batranele am intalnit in aceste 10 luni de cand m-am intors in tara! Nu e o lauda, ci o bucurie ca imi pot gasi seara in mintea mea, binele savarsit in timpul zilei.