Eu nu sunt asa impotriva evolutionismului. Nu stiu ce sa cred, nu-s nici om de stiinta, n-am dovezile, nu stiu ce sa cred si pana la urma...nu-mi pasa. Dupa cum v-am spus, Episcopul din judetul nostru care mie imi e fffff drag nu contesta evolutionismul. El insa spunea ca DUPA CADERE, oamenii au ajuns "ca dobitoacele". Deci pe noi crestinii ne intereseaza ce era inainte de cadere si la ce suntem chemati. Intre aceste doua extreme cum o fi evoluat omul, de unde si pana unde, e o curiozitate mai mult intelectuala decat duhovniceasca. Oricum, important e ce suntem CHEMATI sa ajungem.
Uneori simt ca incercam sa convingem pentru ca nu suntem noi insine convinsi. Daca am fi convinsi am avea pace si am sti ca toti oamenii (atei, pacatosi, sfinti) oricum vor da de Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu. Ce grija avem noi? Sa nu cumva sa ne lepadam noi insine de El, asta e important. Grija asta sa o avem.
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski)
"Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski)
|