Citat:
Īn prealabil postat de Anna
Eu nu sunt asa impotriva evolutionismului. Nu stiu ce sa cred, nu-s nici om de stiinta, n-am dovezile, nu stiu ce sa cred si pana la urma...nu-mi pasa. Dupa cum v-am spus, Episcopul din judetul nostru care mie imi e fffff drag nu contesta evolutionismul. El insa spunea ca DUPA CADERE, oamenii au ajuns "ca dobitoacele". Deci pe noi crestinii ne intereseaza ce era inainte de cadere si la ce suntem chemati. Intre aceste doua extreme cum o fi evoluat omul, de unde si pana unde, e o curiozitate mai mult intelectuala decat duhovniceasca. Oricum, important e ce suntem CHEMATI sa ajungem.
Uneori simt ca incercam sa convingem pentru ca nu suntem noi insine convinsi. Daca am fi convinsi am avea pace si am sti ca toti oamenii (atei, pacatosi, sfinti) oricum vor da de Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu. Ce grija avem noi? Sa nu cumva sa ne lepadam noi insine de El, asta e important. Grija asta sa o avem.
|
Conform evolutionismului, oamenii
au fost dobitoace (ma rog, e o exprimare grosolana si nestiintifica). Deci, conform evolutionismului, nu exista nici o cadere. Eventual, pentru a-l pastra pe Dzeu in schema, puteam sa ii lasam scinteia prima a vietii si sutul in fund, care e un pas inainte, dat stramosului comun primatelor, care a permis omului sa isi mareasca volumul cranian, si deci ar putea ramine valabila partea cu "ce sintem chemati sa ajungem".