[ghemis]

În prealabil postat de ghemis

Despre chinurile vesnice ale iadului este neaparat de trebuinta noua,tuturor, sa avem o imagine cat mai clara,mai exacta si in adevarul credintei ortodoxe. Chinurile,sau muncile iadului exista si sunt foarte adevarate,la fel de adevarate precum existenta sfintilor,si sunt realitati asa cum au fost prezentate chiar de sfinti. Mai jos o sa postez o intamplare traita de un ucenic al Sfantului Serafim de Sarov.

Exista sau nu chinurile iadului?

Aceasta istorisire cutremuratoare a unui ucenic de-al sf.Serafim de Sarov vine sa intareasca acest lucru.
N.A.Motovilov,robul lui Serafim,cum ii placea lui sa se numeasca,era un om cu inima curat si fierbinte.Dupa ce s-a vindecat prin rugaciunile Parintelui Serafim de o grea suferinta si dupa ce s-a invrednicit sa vada cu proprii lui ochi iluminarea chipului binefacatorului sau cu lumina taborica a harului Duhului Sfant ,s-a hotarat, in amintirea Parintelui Serafim,sa plece personal la locul de nastere a marelui staret din Kursk,pentru a aduna unele date din copilaria si adolescenta lui si sa cerceteze Manastirea Nizvo-Florensky.Aceasta plecare a avut foarte grele urmari pentru N.A.Motovilov,intrucat cu voia lui Dumnezeu ,el s-a imbolnavit,devenind victima vrajmasului care s-a razbunat cumplit asupra lui pentru faptul ca a slujit la proslavirea placutului lui Dumnezeu Serafim. Imprejurarile premergatoare imbolnavirii lui Motovilov,care lamuresc inceputurile ei sunt urmatoarele:
Odata,intr-o convorbire intretinuta cu Prea Cuviosul Serafim,veni vorba despre atacurile pe care vrajmasul le da asupra omului.Motovilov care avusese o” crestere lumeasca”,n-a intarziat desigur sa se” indoiasca de realitatea puterilor rele”.Atunci Prea Cuviosul i-a destanuit lupta groaznica pe care a dus-o impotriva demonilor timp de o mie de zile si o mie de nopti.
Si prin puterea cuvantului sau,prin autoritatea sfinteniei sale,in care nu putea incapea nici o umbra de indoiala sau exagerare,l-a convins pe Motovilov de existenta demonilor,care se arata nu numai in naluciri sau in vise,ci chiar in realitatea cea mai cruda.Cum era aprins din fire,Motovilov se insufletise in asa masura de povestirea staretului,incat striga din adancul sufletului:”Parinte am mare dorinta sa ma lupt cu dracii!”.
Parintele Serafim,plin de spaima,l-a intrerupt zicand:” Ce e cu dumneata,bucuria mea?(asa i-l alinta parintele pe Motovilov) Iti dai seama ce vorbesti?Daca ai sti ca cel mai mic dintre demoni este in stare sa rastoarne pamantul numai cu o singura unghie(in masura in care Dumnezeu le ingaduie),atunci nu te-ai mai apuca sa te lupti cu ei”.
“Dar dracii au unghii?”.Hei,bucuria mea,bucuria mea! Ce va mai invata profesorii pe la academii,nu stiti oare ca demonii nu au unghii? Ei sunt zugraviti cu copite,cu coarne,cu coada,pentru ca inchipuirea omeneasca nu poate nascoci ceva mai respingator,mai grozav decat astfel de chipuri.Caci intradevar ei sunt neinchipuit de urati,deoarece in urma caderii lor,din pricina impotrivirii lor voite(libere)la Harul Duhului Sfant,din ingeri luminati au devenit demoni atat de intunecati si de respingatori,incat este cu neputinta sa-i infatisezi prin vreo asemanare omeneasca.Si cu toate acestea este nevoie de o asemanare,care sa exprime toata rautatea lor si atunci sunt infatisati negri si urati.
Intrucat au fost creati cu puteri si cu insusiri de ingeri (care nu li s-au luat dupa caderea lor),ei au fata de oameni si de tot ceea ce este pamantesc,o putere neobisnuita,asa incat cel mai mic dintre ei,dupa cum ti-am spus,este este in stare sa rastoarne tot pamantul numai cu o singura unghie(daca Dumnmezeu ii ingaduie).Numai harul Prea Sfantului Duh,care ni s-a dat noua crestinilor ortodocsi,pentru meritele divine ale Domnului nostru Iisus Hristos,Care este si Dumnezeu si om,numai El opreste cu desavarsire toate uneltirile si viclesugurile vrajmasului”.
Atunci Motovilov s-a ingrozit.Si atata timp cat s-a aflat sub scutul de aparare al Prea Cuviosului,el a putut sa nu se teama de rautatea satanica.Dar aceasta provocare indrazneata si nesocotita,cu ingaduinta lui Dumnezeu n-a ramas fara urmari.Cand Motovilov,dupa adormirea Parintelui Serafim ,a plecat cu trasura la Kursk,n-a putut aduna decat putine stiri despre copilaria si tineretea Parintelui Serafim.Rudele mai apropiate isi aminteau de Prea Cuviosul numai de cand era tanar,unele dintre ele murisera,iar altele au spus ca au uitat.Chiar casa in care s-a nascut si a crescut copilul Prohor(Sfantul Serafim) era distrusa si in locul ei se ridicasera alte cladiri.
Totusi, s-a gasit un unchi care era de aceeasi varsta cu Parintele Serafim si care a dat lui Motovilov anumite date ce s-au trecut in toate editiile despre viata Prea Cuviosului Serafim.
Asa incat ,calatoria la Kursk si ramanerea acolo a fost incununata de oarecare succes,cat despre vijelia potrivnicului nu s-a dezlantuit asupra lui decat la intoarcerea spre Voronej.
La una din statiile postale care se afla pe drumul dintre Kursk si Voronej,facandu-se noapte,Motovilov a fost nevoit sa ramana pentru gazduire.Fiind singur in Casa de oaspeti,si-a scos din cufar manuscrisele sale si a inceput sa le descifreze la lumina unei lumanari,care abia palpaia,intr-o odaie larga.Cele dintai insemnari care i-au cazut sub ochi,vorbeau despre vindecarea unei fete de nobil, Hrapikin,la sicriul Sfantului Mitrofan de la Voronej.In acel moment m-am gandit,scrie Motovilov,cum este cu putinta ca o crestina ortodoxa,care se impartaseste cu Preacuratele si de viata facatoarele taine ale lui Hristos,sa mai poata fi stapanita de duhul diavolului si inca un timp asa indelungat de treizeci si mai bine de ani.Si am zis:”e o prostie,nu se poate una ca asta.As vrea si eu sa vad cum ar indrazni necuratul sa-si faca salas inlauntrul meu daca m-as impartasi cat se poate de des cu Trupul si Sangele Domnului…”.
Si in clipa aceea un nor infricosator,rece si cu un miros urat l-a inconjurat si a inceput a se strecura prin gura lui inchisa,cu toate ca el se opunea din rasputeri,zbatandu-se in spasme..Si in ciuda zvarcolelilor nenorocitului Motovilov,in ciuda tuturor incercarilor lui disperate de a se apara impotriva norului de gheata si impotriva putorii de care se vedea impresurat,norul puturos a intrat in intregime inlauntrul lui,fara sa tina seama de sfortarile lui supraomenesti.
Mainile lui pareau ca sunt paralizate si nu erau in stare sa faca semnul Sfintei Cruci,iar mintea incremenita ,intunecata de spaima,nu-si putea aminti de numele Mantuitorului Hristos.