Toate bune ce spuneti voi.
Eu aici atat am: un preot si o biserica si este bine si atat.
Problemele mele sufletesti nu vin de la credinta (sau lipsa ei) ci de la viata reala si ma apasa tot mai mult.
De aceea spun ca nu stiu cum m-ar putea ajuta duhovnicul.
Eu am nevoie de lucruri concrete ca sa-mi revin si atunci poate ca voi si mai puternica in credinta.
Preotii nu m-au putut ajuta. Am mai intrebat si mai intreb. Concret ce pot sa faca ei pentru mine: mangaiere nu, prietenie nu, copii nu, serviciu nu, bani nu, alt ajutor in viata de zi cu zi nu. Pe mine astea ma macina.
Poate nu intelegeti ce spun eu.
Terapeutul gaseste cauze reale ale problemelor, care de multe ori vin din copilarie si tinerete, de la parinti sau alte persoane, sau boli, etc.,te ajuta sa te lamuresti si sa te intaresti ca sa poti sa izbandesti si sa rezolvi problemele.
Nici el nu-ti da ceva concret (serviciu, copii etc.), dar vede ce poti sa faci ca sa le obtii, sau macar ca sa nu suferi, iti arata cum sa lucrezi mai bine.
Preotul are si el rolul lui, nu contest asta.
Dar daca nu are raspuns/solutie la probleme reale.
Macar daca mi-ar fi dat raspunsuri in materie de religie, dar si acolo sunt in aer. Mi-am luat carti si caut singura in ele.
Cred ca nu este definita/inteleasa si delimitata bine notiunea de duhovnic. Poate nu sunt preotii pregatiti in acest sens. Poate asteptam noi prea mult de la ei.
La un moment dat cand am cerut clar niste lucruri dupa mintea mea, cam ce am gandit eu ca trebuie sa-mi dea un duhovnic, am avut conflict cu preotul.
Eu incerc sa le imbin: biserica si terapia (cand/daca oi gasi) si asta mi se pare solutia cea mai buna.
Probabil ca la multa lume se intampla in acest fel.
|