Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
1) Religia nu vrea sa conduca lumea. Anumiti oemeni folosesc poate ideile religioase pentru a castiga putere si ii conving pe altii ca asta este scopul religiei.
Hristos a spus 'Iparatia mea nu este din lumea aceasta' si 'dati cezarului ce este al cezarului, lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu' si altele in acest sens.
2) Cand duci o discutie cu cineva ar trebui sa accepti totisi ca el porneste de la alte premise ca tine. Asa ca afirmatii de genul 'bineinteles ca e absurda credinta' mi se par infundatoare de dialog.
3) Stiinta raspunde la alte intrebari decat religia.
4) Si literatura exista ca si religia, si daca vrei sa le intelegi pe amandoua sau macar sa duci un dialog cu cei care sunt 'in ele', trebuie sa te pui macar partial in pielea lor.
|
Pai religia a condus lumea, indiferent daca asta e sau nu scopul ei.
Stiinta raspunde la din ce in ce mai multe intrebari pe care si le-a pus si religia. Un exemplu este aparitia omului, a constiintei, a binelui si raului, a moralei.
Ce inseamna sa te pui macar partial in pielea lor? Ce ar trebui? Sa imi inhib ratiunea pentru a accepta absurdul?