Citat:
În prealabil postat de sophia
Pentru toti cei care vorbesc despre adoptie, revin cu lamuriri a n a oara.
Multi isi doresc si sa adopte.
Din pacate legile romanesti interzic multora, sunt f.severe, din cauza greselilor unora.
Incercati sa intelegeti ca dorim si sa adoptam, multe cupluri, dar nu putem. Nu ni se da voie.
Pe urma adoptia este ceva f.delicate, cu riscuri pentru ambele parti, fiindca nu este facuta asa cum trebuie, partile nu se cunosc suficient din cate stiu eu, ca sa se vada daca se potrivesc.
Pe urma copii adoptati sunt de obicei traumatizati si adeseori bolnavi.
Cine adopta trebuie sa fie constient de acest lucru, cat si de rolul genelor in dezvoltarea copilului.
Nu ti se da cel mai surazator bebelus plesnind de sanatate, blond, cu ochi albastri, ci un copil trecut prin traume, prin orfelinat, cu probleme de sanatate, din parinti vai de mama lor (drogati, alcoolici, HIV, violenti etc.), poate mai creoli, daca intelegeti la ce ma refer, la o varsta mai mare, etc.
Trebuie sa poti sa accepti toate acestea si sa iei asa un copil si sa ai puterea fizica si sufleteasca sa-l cresti.
Si pe urma sa-ti spuna: "ba nu vreau asta, nu esti mama mea, nu ma obligi, n-ai nici un drept, etc."
|
Sophia, si copilul nascut din pantecul tau poate sa fie bolnavior. Poate sa se nasca din parinti sanatosi, dar cu grave probleme de sanatate.
Cat despre faptul ca la un moment dat copilul pe care l-ai adoptat si crescut iti reproseaza ca nu esti mama lui si alte lucruri, eu cred ca bucuria de al creste si satisfactiile pana la varsta cand el va avea asemenea reactii compenseaza, si nu este obligatoriu sa se intample asta, mai ales daca te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa-il cresti, sa-i dea intelepciune...sa fie un copil bun.
Gandeste-te cat de minunat este sa ai un sufletel la masa, in casa, si nu in ultimul rand gandeste te cat de mult il ajuti, oferindu-i dragostea ta, acces la educatie, la invataturile Lui Dumnezeu...nici nu ti imaginezi cata bucurie aduce...
Eu ii multumesc Lui Dumnezeu ca si sotul meu impartaseste aceleasi pareri legate de acest lucru, si mi-a spus clar sa nu mai fac tratamente hormonale care au reactii adverse grave si mi a spus inca de la inceput ca putem aducem pe aceasta cale copii in viata noastra. Nu ma deranjeaza ca o sa fie poate mai brunetel...nu mi pasa ce zice lumea...eu stiu doar ca pot iubi cu adevarat.
Dragostea nu trebuie sa fie conditionata...trebuie sa l iubesti, sa l cresti si daca vrea sa te respecte, sa te iubeasca...e bine...insa, chiar daca nu va face aceste lucruri...sufleteste tu o sa fii impacata, ca l-ai crescut cu dragoste si ca ai facut o fapta cu siguranta placuta Lui Dumnezeu.
Eu am incercat niste tratamente de fertilitate, gandindu-ma ca sotul meu isi doreste un copil natural si ca parintii nostrii nu sunt de acord cu adoptia.Insa sotul meu a insistat sa nu mai fac tot felul de tratamente, sa ma linistesc ca putem infiia si ne putem bucura si de alte lucruri. Eu totusi am insistat sa fac, gandind sa fac tot posibilul sa incer sa i daruiesc un copil natural(ma gandeam ca pt el este important sa iaba un copil natural, ca pentru mine chiar nu este).Insa medicul meu la un moment dat a insistat sa faca si sotul meu analize si s-a descoperit ca are o boala care face sa nu poata sa aiba copii, sansele fiind tare mici d.p.d.v medical...ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta! In felul asta noptile in care plangeam si ma uitam cu tristete la el, gandind ca sunt stearpa si intrebandu ma de ce unui suflet asa de bun si curat ca al lui i-a dat Dumnezeu o femeie stearpa, care nu poate sa i faca urmasi, au luat sfarsit.
El sarcaul in bunatatea lui s-a bucurat ca are si el o problema ca sa nu ma mai auda pe mine invinovatindu ma. Acum nu mai fac decat sa ma rog cu nevrednicie sa ma ajute Dumnezeu sa fiu buna, sa nu mai fac atatea fapte rele...in rest nu stiu ...tot Dumnezeu daca ma rog si sunt buna o sa indrepte lucrurile...o sa ma ajute sa fac alegerile cele mai bune.
P.S. Dar si legat de adoptie, cred ca unora nu le este dat sa aiba copii nici pe calea adoptiei, judecatile Lui Dumnezeu sunt drepte dar uneori neintelese, necunoscute. Nu stiu cum va fi in cazul meu...insa stiu ca mai important este sa ma ingrijesc de suflet, si in rest Dumnezeu imi va da toate cele ce mi sunt cu adevarat de folos.
