Mie mi se pare ca se exagereaza putin din ambele parti. Si cu atat mai mult cu cat nu avem prea multe date. O prietena care nu (mai) e virgina dar care are 14 ani, 20 sau 27. Eu cred ca conteaza totusi varsta! Mi se pare firesc sa fie virgina la 17-18 ani, dar e mai greu la 27 si aproape ca imi vine sa spun ca nici nu prea e indicat!... In plus cunosc femei care s-au casatorit virgine, dar care au facut din asta o obsesie, iar cand au prins ocazia s-au infruptat cu toata voluptatea din "fructul oprit", chiar daca stiau ca isi pierd si copilul (copii), si relatiile cu cei din jur si demnitatea de om. Stiau ca gresesc si chiar daca acceptau sa discute despre situatia lor (e drept nu in vazul oricui si nu cu oricine, dar eu am stiut intotdeauna sa fiu un bun ascultator si poate si sfatuitor!), realizau foarte clar ca va veni o zi cand visul se transforma in cosmar, dar nu le pasa, ba chiar considerau ca s-a meritat!
Pentru mine, nu ca barbat, ci ca om cu frica de Dumnezeu, dintotdeauna mi-a fost greu sa inteleg ce-i in mintea acelor femei care tin post, marturisesc credinta in Dumnezeu, dar il trateaza pe acel "Da!" spus in fata Sfantului Altar cu mai multa superficialitate decat si-ar alege un parfum! Am vazut divorturi care m-au lasat fara grai, din motive total lipsite de consistenta. Ba mai mult: toate sfaturile pe care si le dau ele intre ele, sunt de fiecare data proaste. Nu inteleg ce-i aceea o casatorie, nu au nici cea mai vaga idee despre constiinta si intelepciune dar se gasesc argumentand si sfatuind "Lasa-l, tu, proasto! Nu vezi ce frumoasa esti si ce succes ai la barbati? Cat o sa-ti mananci zilele langa el!" Si gata fata! De maine e divortata, iar poimane dupa partaj, beneficiara unor sume insemnate de bani pentru care se intelege ca nu are destule merite din moment ce are un anturaj ca acesta!
Dupa parerea mea, virgina sau nu (indiscutabil, am tot respectul pentru fetele care au o conduita demna de toata admiratia si n-ar face-o inainte de casatorie nici impuscate, dar nici dupa casatorie, cu altul inafara celui ales cu voia Lui Dumnezeu!) daca fac din bucurii si neajunsuri un motiv de apropiere si de lupta comuna, eu chiar cred ca este mai putin important!