"sunt bune daca sunt facute cu masura. Si as adauga, depinde in ce duh le facem"
Am tot citit pasajul asta si nu stiu cum sa-l iau. Nu inteleg cum as putea sa ma fardez in Duhul lui Dumnezeu atata timp cat fardurile sunt o chestiune care tine de lumesc, de orgoliu.
Nu zic, poate te fardezi putin ca sa pari mai "ingrijita", sa-ti pastrezi serviciul dar totusi e un compromis.E un fel al nostru, al celor mai slabi de a fi si cu Dumnezeu si cu mamona. Stim ca e pacat a ne farda, dar totusi, alegem sa ne fardam putin ca nu e asa pacat mare, ca sa putem sa parem "normali"= lumesti, pentru a putea obtine sau pastra serviciul, sau partenerul sau....aparentele.
Dar daca nu o faci ca pe un compromis ci ca pe o mica ingaduinta fata de slabiciunea ta, atunci e clar ca te minti ca o faci in "duhul cel bun".
Nu vreau sa o spun ca pe o critica, departe de mine gandul acesta, nu sunt eu in masura sa judec, ispita e mare, si pentru lupta cu slabiciunile noastre raspundem fiecare, vreau sa inteleg doar ceea ce ai vrut sa spui.
__________________
"Imparate Ceresc Mangaietorule Duhul Adevarului care pretutindenea esti si pe toate le-mplinesti,Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi."
|