Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Prietene,
De acord ca exista un foc vesnic si ca natura lui nu o putem intelege. Hristos il numeste foc pentru ca noi nu putem intelege ceea ce este de fapt acel chin vesnic asupra sufletului si a trupului inviat. Este o metafora, iar daca isi imagineaza cuptoare din care ies valvatai arzatoare e ca sa sperie babele - ceea ce nu e rau deloc la urma urmei.
Deci cum ramane cu viermele pe care l-a prins si l-a intins cel din povestea ta cand aici Ioan Damaschin se refera la constiinta celor morti in pacate?
Eu nu neg chinul vesnic, insa natura acestei suferinte trebuie sa fie una spirituala, nu o tortura in sensul pe care-l intelegi tu sau altii.
Ca o slaba comparatie, incearca sa-ti imaginezi ca vei muri o moarte clinica si te trezesti dupa ce te inmormaneaza in intunericul sicriului, fara posibilitatea de a te misca nicicum. Mai fa un efort si imagineaza-ti ca nu ai nici o scapare de acolo si ca niciodata nimeni nu te va mai putea scoate din spatiul acela inchis. Ca nu vei mai muri vreodata si ca vei ramane cu disperarea si cu amintirile vietii trecute care s-a terminat. In acelasi timp gandeste-te ca la doi metri deasupra lumea isi continua mersul inainte, dar pe tine te-au uitat toti, inclusiv familia si cei dragi. Mai vrei sa pun si paie vesnice si sa le dau foc? :))
Spui ca Iadul e in centrul pamantului. Te bazezi pe expresia "coboratu-s-a intru cele mai de jos ale pamantului"? Tu crezi ca de planeta noastra e vorba aici?
|
De la început vă rog să țineți minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuși Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede și a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Însuși Ziditorul și Dumnezeul nostru.