[orthodoxia.i.thanatos]

Nu mai insista cu exemplele de parohii ale ROCORului care slujeau dupa calendarul nou. Dupa cum de multe ori am spus, a fost o situatie temporara si tolerata prin ikonomie de Sfintul Sinod pentru a atrage la ROCOR alte parohii bulgaresti si romanesti care tineau de vechile patriarhii ortodoxe. Acele parohii comemorau episcopi ROCOR la slujba si nu vad cum ar fi putut fi lipsite de Har.

Din fericire in Ortodoxie situatia este intotdeauna alba sau neagra. Noi avem canoanele care ne spun foarte clar cum trebuie sa procedam intotdeauna in materie de credinta. In ceea ce priveste Harul, categoric, Dumnezeu singur decide cind exact si-l retrage din biserica cazuta in erezie, dar asta nu inseamna ca nu se mai aplica canoanele Bisericii care se ocupa de eretici si erezii.

Comparatia pe care o faci cu introducerea lui Filoque nu mi se pare fericita. Ecumenismului nu i-au trebuit 200 de ani ca sa se infiripe in Biserica, ci a facut-o in exact 3 ani, citi au trecut de la 1920, cind Patriarhul Constantinopolului a emis enciclica catre heterodocsi adresind-o “Bisericii lui Cristos oriunde s-ar afla ea” (!!!), pina in 1923, cind a schimbat Sfinta Traditie prin introducerea calendarului iulian revizuit in scop declarat de a permite tinerea sarbatorilor crestine impreuna cu heterodocsii. Filoque n-a fost pina tirziu introdus ca invatatura oficiala in Biserica Apusului, fiind probabil la latitudinea episcopului locului pentru multa vreme daca il accepta sau nu in biserica, dar in ceea ce priveste schimbarea Sfintei Traditii (introducerea calendarului revizuit) n-a existat sovaiala si indoiala (nici cind au fost pusi in situatia producerii iminente a schismei in Biserica!) pentru ca eu nu stiu de nici un episcop BOR sau grec care sa fi fost lasat sa urmeze traditia parintilor Bisericii pina cind lucrurile se vor fi lamurit si asezat. Erezia a intrat violent si oficial in vechile patriarhii ortodoxe (cu semnatura si parafa!) si in cei 85 de ani care au urmat n-a facut decit sa se ingroase atingind dimensiuni de neimaginat nu cu multa vreme in urma. Ecumenismul a fost asumat, implementat si promovat urmind o politica oficiala si perseverenta care poate fi dovedita: decizia de a schimba calendarul, ridicarea anatemei si trecerea Papei in diptikonul constantinopolitan, toate documentele semnate la intrunirile Consiliului Mondial al Bisericilor, a altor intilniri ecumeniste, orgiile pan-religioase de la Assisi, recunosterea in scris a tainelor Bisericii Romano-catolice si ale monofizitilor. Ecumenismul este, de asemenea, implementat pina la nivel de simpla parohie, prin saptamina de rugaciune ecumenica la modul cel mai ostentativ. Deci, in situatia vechilor patriarhii ortodoxe nu exista indoiala cu privire la caderea lor voluntara si constienta in ecumenism: o indica clar documente oficiale si practica vietii religioase. In plus, nici nu mai sintem in situatia de la anul 300 sau 1000 pentru ca Biserica a iesit intarita din lupta impotriva marilor erezii. Canoanele fixate atunci ne ajuta sa distingem foarte clar ereziile si sa luam repede deciziile potrivite ca sa nu mai fim nevoiti sa trecem prin situatiile de confuzie ale primului mileniu. La 1900 Ortodoxia era deja demult matura. Si chiar mai mult, generatiile care au trait schisma si s-ar fi putut intoarce la ortodoxie au murit, si-odata cu ele s-a astupat precis si calea care ducea intr-acolo, pentru ca nimeni n-o mai calca, fiindca generatiile de astazi nu se mai pot intoarce acolo unde n-au fost niciodata, ele doar vin la ortodoxie.

Iar Sfintii Parinti sint categorici in ceea ce priveste validitatea tainelor in bisericile cazute in erezie. Ti-am dat deja citate elocvente, si inca iti mai pot aduce altele ca sa-ti spulber indoielile (sau iluziile):

“Ci voi sinteti ingusti, eretici si in neputinta de a primi Duhul Sfint.”

(Sf. Ilarie de Poitiers in “Despre Trinitate”, Cartea 9, Capitolul 35)

“[Duhul Sfint] nu poate fi primit de le eretici, dar poate fi obtinut de la preotii catolici [ortodocsi]”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“8. Despre botezul ereticilor
Ci aceia care au primit botezul de la eretici, nefiind botezati mai inainte, sa fie confirmati prin punerea miinilor numai cu invocarea Sfintului Duh din cauza ca aceia au primit o forma de botez incompleta, fara putere de sfintire.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“Intrebarea 18 – Cu privire la cei care vin din Africa sau Mauritania si nu stiu in care secta au fost botezati, ce se cuvine facut in situatia lor?

Raspuns – Acele persoane nu au indoieli in ceea ce priveste botezul lor, dar manifesta ignoranta cu privire la credinta celor care i-au botezat. De aceea si din cauza ca au primit forma de botez intr-un fel sau altul, nu trebuie botezati, ci sa fie adaugati catolicilor [ortodocsilor] prin punerea miinilor dupa invocarea puterii Sfintului Duh, ceea ce ei n-au putut primi de la eretici.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 167)

“Si cum am putea spune ca botezul primit de la ei [eretici] nu este complet nefolositor si fara sens?”

(Sf. Vicentiu de Lerins in “Al 3-lea discurs impotriva ereticilor”)