"Biserica Catolica invata ca sufletele plecate din lumea aceasta, curate si eliberate de orice pacat intra imediat in Rai. Sufletele celor care, dupa botez, au pacatuit, dar care apoi s-au pocait sincer marturisindu-si pacatele, aceste suflete sunt curatite de focul purgatoriului, mai repede sau mai incet, dupa felul pacatelor. Apoi, dupa curatire, ele pleaca spre salasurile fericirii eterne. Rugaciunile preotilor, slujbele liturgice si faptele de iubire (actele de caritate) participa, intr-o foarte mare masura, la curatirea lor. Sufletele celor care au murit intr-un pacat de moarte sau in pacatul originar merg direct la osanda”.
Nu intelegem de ce a existat si exista o frica generalizata fata de purgatoriu, de vreme ce toate sufletele din purgatoriu sunt sigur mantuite. Ele stau in purgatoriu doar vremelnic. Pentru noi, ortodocsii, asa cum e si firesc, frica de iad, de muncile cele vesnice, este cea care ne preocupa.
Este cum ne-ar apuca groaza in fata unei raceli, dar cancerul ne-ar fi indiferent.
|