Fratilor,constat ca viata asta,mai ales crestina,este tare superficiala,una sunt cuvintele,una sunt perceptiile diferite,altele-s faptele si alta-i realitatea.Poi da,e usor sa visati si sa va dati cu parerea majoritatea dintre voi in ceea ce priveste viata monahala,iar adevaratul stadiu al ei a ajuns un dezastru.Sincer,cand citesc aici parerile atat de curate si desavarsite despre viata monahala,mintea mea,involuntar se duce intr-un spatiu de basm,pentru ca stiu ca in realitate nu este deloc cum o exprimati voi,si-mi pare rau,dar nu vreau sa ma mint si sa ma hranesc cu iluzii desarte.Indiferent cat am incerca noi sa facem aceasta viata monahala sa ramana afundata in puritatea si principiile de altadata,ea tot de contemporaneitate ramane intinata si-asa va ramane pana cand...nu stiu pana cand!,pana cand se va face o selectie naturala pe baza starpirii ipocriziei si nonconformismului ascet.E trist,dar adevarat,pacat ca nu exista legi bine determinate in spatiile monahale care sa excluda "multimea"de monahi care nu au nimic in comun cu o astfel de viata,si mai mult decat atat nici macar credinta.Ca sa nu mai spunem de tumultumul de analfabeti care nu stiu pe ce lume se afla.Nu stiu daca Dumnezeu prefera oameni care folosesc doar ca pretext credinta,doar pentru ca nu pot sa se incedreze in mediul social,ori sa evolueze pe plan intelectual.
|