[cristiboss56]

Ostenit de-atâta trudă , singur poticnit pe cale , / Mă îndrept , cerşind , în rugă , mila mântuirii Tale , / Unde eşti ? În depărtarea , în abisul cel lăuntric / Nu Te văd. . .De-atâtea patimi , nu răzbat prin întuneric. . . / Şi mă vaiet , şi Te caut ; iar mă plâng , iar mă cutremur , / Când Tu vii , se face pace , intră sufletul în ceruri ; / Vino şi îmi dă putere să nu Te alung vreodată , / Prin vreun gând răzleţ , vreo vorbă ori vreo faptă necurată . / Ai venit . . . Să nu pleci iară . . . Harul Tău să mă-nsoţească, / Ca să mă smeresc de-a pururi sub mâna dumnezeiască . / Să Te-ascult întru tăcerea liniştii fără prihană / A prezenţei Tale sfinte ; veşnicia să se-aştearnă . / Cum să înţeleg eu, Doamne , dorul Sfinţilor din Tine , / Când Te uit'atâtea clipe , trăind numai pentru mine . . . ? / Iartă-mi golul , neplecarea , încuibarea-n ce-i vremelnic , / Şi-mi dă darul Tău , Stăpâne , să nu mă găseşti nevrednic . . .