Citat:
În prealabil postat de dulgherul
Nu va suparati, dar poate ma exprim eu prost si dumneavoastra NU intelegeti DIMENSIUNEA situatiei.
|
Ba da, inteleg dimensiunea.
Pana la dragostea fata de dusmani este cale lunga. Iubirea fata de aproapele, de exemplu, o am?
Sau macar iubirea fata de familia mea? Am facut eu tot ce puteam pt a-mi ajuta familia si prietenii (pe calea mantuirii) pentru ca sa ma gandesc la dusmani?
Sau imi inchipui doar despre mine ca am o iubire fata de toti oamenii (pe care nu o am, desigur) si pornesc in salvarea celor despre care chiar Dumnezeu a spus ca vor ajunge in foc?! Imi arog eu o dreptate mai buna decat a lui Dumnezeu?!
Intelegeti "dimensiunea", Dl. Dulgherul?
Nu este vorba de nepasare fata de altul, ci de recunoasterea faptului ca fara smerenie nu-l putem iubi pe celalalt (daca cititi cum iubeau sfintii lumea si cata grija aveau ei fata de nevoile aproapelui.. pai ceea ce numim noi in mod uzual iubire este nimic fata de iubirea duhovniceasca).
Deci toata aceasta grija fata de ceea a caror alegere a fost descoperita deja de Dumnezeu este doar o capcana in care cadem si nu mai privim la noi in ograda!