[georgeval]

În prealabil postat de MariS_

Imi cer scuze de la inceput pentru interventie si sper sa nu smintesc pe nimeni.
Cred ca e nevoie sa redefinim termenii: prestiinta, predestinare, destin, fatalitate.
Prestiinta e atotcunoasterea lui Dumnezeu si nu stirbeste libertatea omului.
Predestinare e dupa parerea mea, un destin special, jalon in planul lui Dumnezeu.
Destinul e darul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, oferit impreuna cu talantii.
Destinul nu este impus, este liber omul sa-l accepte si sa-l urmeze sau nu.
Fatalitatea e singura care impieteza asupra libertatii, singura care cere determinare.

Dumnezeu are un plan al Sau dupa care conduce lumea spre mantuire. Planul Sau
are jaloane precise. Oameni predestinati, ca Sf. apostol Pavel, toti apostolii,
proorocii, etc., implinesc jaloanele. Chiar si ei sunt liberi. Dar daca refuza misiunea?
Planul lui Dumnezeu se implineste negresit pentru ca: 1. Dumnezeu stie prin prestiinta
si 2. Dumnezeu nu da o sarcina importanta unui singur om. Exemplu: Daca Saul nu
primea misiunea de a fi apostolul neamurilor, cu siguranta altcineva ar fi preluat
si devenit apostolul Pavel. Numai ca Dumnezeu stia ca Saul va primi misiunea.
Fatalitate nu exista, pentru ca ar incalca libertatea.

Deci, planul lui Dumnezeu e cel mai important, si el e implinit prin oameni, in mod
liber, prin faptul ca aceeasi misiune e data mai multora, in asa fel incat daca unul
sau mai multi o refuza, va exista intotdeauna unul care o va implini.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze!

Este o exprimare libera? sau ati avut in vedere invatatura Bisericii? Pentruca ma tem ca destinul sau predestinarea asa cum le definiti sa apartina Bisericii. Cand am readus in discutie predestinarea am pornit de la cuvintele Sfantului Ioan Damaschin.