În prealabil postat de cristiboss56

Este insasi suflarea Divina, suflarea de viata. Poate nu-i corect nici a-l limita in grame si nici a-l face limitat in ceva anume. Marina de fapt nu a pus o intrebare in sensul strict , ci a lasat libera interpretarea, cugetarea noastra. El, sufletul e atat de mic, dar in acelasi timp atat de mare, far de cuprins si far de forme , ce mintea in trup , omeneasca nu le percepe in adevaratul sens. Mai putin importanta este forma fara de forma, culoarea fara de culoare si faptul ca el exista-n noi si-l simtim clipa de clipa, este insasi trairea noastra, launtrul cel nevazut, cel ce se bucura si plange totodata, ce-l ce tresare , ce-l ce te-n fioara, cel ce iubeste, cel ce creaza si recreaza culorile si dragostea deplina, este in fapt lumina si binele din noi, ce de multe ori il neglijam, il secatuim, il pustiim, prin felul neglijent al vietii noastre , prin insasi faptele potrvnice Creatiei, de unde el purcede.