CUVIOSUL IERARH TEOTIM II
episcop al Tomisului
(a doua jumătate a secolului V)
Eparhia Tomisului avea în anul 458 un păstor nou, în persoana episcopului Teotim II. El era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontică. Acest ierarh tomitan a continuat să-și extindă jurisdicția eparhiei sale, prin călugări și preoți misionari trimiși de la Tomis, până în inima Daciei Carpatice, pe o arie ce cuprindea, atât Câmpia Dunării și zona subcarpatică, cât și sudul Moldovei.
Această acțiune de creștinare a Daciei era deja începută încă din secolele II—III, în Banat, Oltenia și Transilvania, prin coloniștii romani, iar în Munții Buzăului, Vrancea, Bărăgan și Moldova de sud, în secolul IV, prin călugării și preoții misionari daco-romani, veniți din Eparhia Tomisului.
Activitatea misionară de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul și nordul Dunării era destul de puternică sub episcopul Teotim II.
Pe lângă lucrarea sa misionară, episcopul Teotim II era și un devotat teolog și apărător al Ortodoxiei Sfinților Părinți. El a făcut dovada aceasta în răspunsul cerut de împăratul Leon I Tracul (457-474), în legătură cu hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon și cu alegerea patriarhului monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria că primește întru totul hotărârile Sinodului de la Calcedon și cere depunerea ierarhului monofizit de la Alexandria. Răspunsul său în limba latină, foarte ortodox și categoric, „se distinge prin simplitatea și claritatea lui".
Se pare că fericitul episcop Teotim II a avut o păstorire lungă la Tomis, încununată de multă izbândă, prin continuarea procesului de creștinare a „nomazilor sciți" (huni), ale căror migrații și incursiuni făceau multe tulburări creștinilor autohtoni. După mutarea sa la cele veșnice, în ultimele decenii ale secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale căror nume ne rămân necunoscute. Jertfa lor însă nu a rămas zadarnică în acest colț de pământ dac.
Sfinte Teotime, roaga-te pentru noi si pentru patria noastra!