[felixlivadaru]

In sarbatoarea Sfantului Ilie- istoriseste un dreptcredincios crestin- mergeam la Sf. Biserica. Vazand pe mos Ispas ducandu-se cu carul la tarina, i-am zis:,, da unde te duci, mos Ispas? Azi e sarbatoare, vino la Sf. Biserica". El insa imi raspunse rastit,, Eu la Biserica? Ce sa caut la Biserica? La Biserica se duc numai prostii, pocaitii aia. Fira-ti ai aluia...cu pocaiala voastra si cu cine a mai scornit-o..." Si pleca. In car era si un nepot almosului, Ionel.
Dupa un scurt timp incepu o furtuna grozava, si un trasnet ingrozitor focu sa tremure peretii Sfintei Biserici. La iesirea din Sf. Biserica, aflam ca mos Ispas este trasnit in varful dealului. Toata lumea se indrepta spre deal, unde mos Ispas sedea lungit cu mainile inclestate pe teapa de la drugi, privind incruntat, de parca voia sa loveasca pe cineva care i se impotriveste. Ionel sedea langa el si plangea. Il intreb cum s-a intamplat, si el ne povesteste: ,, cum a terminat bunicu de cosit, a inceput vantul. Pana sa incarcam a inceput si ploaia. Eu i-am zis sa nu plecam, ca daca ajungem la varful dealului ne trasneste. Drept raspuns mi-a dat o palma peste gura, zicandu-mi: ,,Taci copil afurisit ca tabar cu biciul pe tine". Si a inceput ai curge din gura fel de fel de injuraturi: de cele Sfinte, de Sfinti, de Hristos, de Dumnezeu. Bunicul luaseteapa de la drug si se sculase in picioare cand o limba de foc se prelinse din cer drept deasupra lui. Deodata m-am pomenit cu el trantit la pamant. ,, Dumnezeu nu se lasa batjocorit"