[orthodoxia.i.thanatos]

Poti ajunge la multe concluzii daca imi scoti ideile din context. Acele parohii erau fara de Har inainte de intrarea in ROCOR: comemorau episcopi care predicau cu capul descoperit erezii. Odata in ROCOR, insa, Sfintul Sinod a considerat ca tainele savirsite in acele parohii au devenit valide prin asocierea cu episcopi marturisitori de ortodoxie, care au aplicat ikonomia cu privire la erezie, numai temporar, si in scopul intaririi Bisericii. Nu ma hazardez sa spun daca a fost bine sau rau in contextul dat, totusi, cunoscind urmarile, as zice ca Dumnezeu a avut grija sa scoata inapoi afara ceea ce n-a fost bun. De curind a avut loc un dialog intre sinodul calendarist al lui I. Ps. Chrysostom II cu cel al ciprianitilor din Grecia. S-a discutat o lista de 10 puncte despre care sinodul florinit de la inceput a facut cunoscut ca nu sint negociabile. Dupa un an de discutii, ciprianitii au acceptat tot (inclusiv faptul ca se afla in schisma), mai putin punctul in care se face referire la validitatea tainelor in bisericile ecumeniste. Ciprianitii au lasat sa se inteleaga ca in Biserica lor este la latitudinea episcopului locului modul in care trateaza aceasta problema si i-au rugat pe floriniti sa accepte un compromis in ceea ce priveste parohiile lor pentru a urmari binele mai larg, acela al unitatii fratilor de aceeasi credinta. Raspunsul a fost “nu” si s-ar putea sa fi fost urmarea unor lectii invatate.

Nu inteleg de ce spui ca nu-i adevarat. Probabil toti papii au fost pro-Filoque, dar erezia n-a fost oficiala, predicata cu capul descoperit in Biserica. De-abia cind a devenit “politica” a Romei, atunci s-a produs si schisma. Ti-am citat mai sus din enciclopedia catolica. Leo III (Papa intre 795–816) a sfatuit episcopii sa nu foloseasca Filoque in crez. Aceasta a fost pozitia oficiala a Romei pina la 1014-1015 in timpul lui Benedict al VIII-lea, dupa parerea celor mai multi eruditi:

"The decrees of this last council were examined by Pope Leo III, who approved of the doctrine conveyed by the Filioque, but gave the advice to omit the expression in the Creed. The practice of adding the Filioque was retained in spite of the papal advice, and in the middle of the eleventh century it had gained a firm foothold in Rome itself. Scholars do not agree as to the exact time of its introduction into Rome , but most assign it to the reign of Benedict VIII (1014-15)."