În prealabil postat de doruzak
In clipa de fata, trecand peste multele necazuri pe care le avem fiecare, am o problema pe care nu mai stiu cum sa o rezolv. Sotia mea a ajuns in pragul disperarii si al rabdarii din cauza sefei ei, o directoare paranoica de spital care se crede si mare medic, ce s-a inconjurat numai de femei directorese, tate proaste, parvenite si nerusinate, unde vin la servici numai sa semnezeze statele de plata(si ce state) si sa tipe la toti ca sa se auda ca sunt prezente. Faptul ca sotia stie cam tot ce se misca prin spital, avand si o functie de raspundere vitala(nu politica asa cum se cere), nu are parte de niciun sprijin, niciun cuvant bun, niciun drept salarial pe masura pregatirii si activitatii ei. Are parte numai de cuvinte de ocara si de barfa, dusmanie pe fata, invidie. Asta pentru ca timp de peste 20 de ani i-a placut sa faca totul ca la carte si sa puna suflet in toate. Eu o inteleg foarte bine si stiu ce se intampla unde lucreaza. Ma tem insa sa nu o ia razna si sa-i cedeze nervii sau altceva mai rau. I-am spus de atatea ori sa nu puna la suflet toate ocarile si sa fie nepasatoare pentru ca, toate au un final si pentru orice facem, platim de nu putem duce. Suntem oameni cu frica de Dumnezeu, rabdam si iertam, dar parca am am ajuns la capatul puterilor.
Veti spune probabil ca singura solutie este sa se mute. De acord, dar dupa atatia ani de munca, nu stiu daca am putea sa o luam de la inceput, pentru ca, acum se merge pe alte criterii cand te angajezi undeva. Daca te mai angajeaza cineva de la o varsta incolo...
Asa ca, trebuie sa suportam prostia, mandria, dusmania, mitocania si incultura.
Ce credeti?
|