Inainte de a trece Maica Domnului la viata vesnica, Maica-Fecioara vazand pe Apostoli plangand cu multe lacrimi fierbinti, a lacrimat si dansa si mangaindu-i le-a spus:
O! Prieteni si ucenici credinciosi ai dulcelui meu Fiu, Hristos Dumnezeu, pentru ce va mahniti si plangeti asa! Nu mai plangeti fiii Mei(...) Dar, desi eu ma voi muta de pe pamant la cer totusi sa stiti ca nu Ma voi desparti de voi, nici de toti acei ce ma vor chema; Ci Eu voi mijloci la Fiul meu pentru voi și ma voi ruga Lui pentru toti crestinii(...).
Pe cand vorbea asa Dumnezeiasca Maica, cu Sfintii Apostoli, a sosit si Sfantul Apostol Pavel. Acesta cazand la picioarele Maicii Domnului, I s-a inchinat si a zis:
Doamna, Nascatoare de Dumnezeu! Eu, mai-micul Apostolilor, pe iubitul tau Fiu, Hristos Dumnezeul nostru, nu L-am vazut cu trup pe pamant. Vazandu-Te insa adeseori pe Tine, am simtit asa o bucurie statornica si harica, ca si cum L-as fi vazut pe El, fata in fata. Acum ne lasi si Sfintia Ta? Cine ma va mai mangaia pe mine in scarbele mele!Pe cine voi mai avea eu ajutor, sfatuitor si mangaietor in amaraciunile, necazurile si primejdiile infocate pe care le intampin si patimesc in marturisirea Evangheliei iubitului Tau Fiu?
Maica Preacurata i-a raspuns atunci , zicand:
Pavele! Prieten credincios al iubitului Meu Fiu si Dumnezeu, Darul Meu sa te mangaie pe tine si pe toti Apostolii, in greaua voastra slujba apostoleasca.
__________________
În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. (Sfanta Evanghelie dupa Ioan-cap.16)
Singura fericire pe care o ai vine de la cea pe care o dai (Eduard Pailleron)
|