[MariS_]

Callisto:
MariS, fireste ca foarte putini se puteau gand sa iau situatia ca reala ( :) ) , cu atat mai putin n-am spus ca demonstreaza ceva, ci doar ca nu rezolva neintelegerile inerente unei dispute ilicite teologie-stiinta.
------------
Eu nu vad stiinta si teologia in conflict, vad doar oameni de stiinta nesinceri
in conflict cu oameni credinciosi nesinceri. Exemplu din povestioara era cu
oameni nesinceri care incercau sa elimine cealalta parte, si aceasta s-a aparat.
Sigur, pentru echilibru trebuia sa dau si un exemplu invers. E la fel de posibil.
Dar ca sa intelegi pozitia mea fata de relatia dintre Teologie si Stiinta reiau
postul meu de la tema "Teologie - Stiinta = ARMONIE".

Teologie - Stiinta = ARMONIE sau
Teologie + Stiinta = ARMONIE?

Eu vad stiinta si teologia in progres, dar fiecare urmand alte reguli.
De pilda, stiinta progreseaza dupa regula contorului. Sa ma explic:
Stiinta are, la un moment dat, o teorie integratoare, un fel de filozofie
pentru ca incearca sa explice intregul univers. De exemplu, acum
teoria integratoare este cea a Big Bang-ului si evolutionismul, pe
vremea lui Newton era teoria eterului si gravitatia, etc. Aceasta
teorie integratoare e reprezentata de prima cifra a contorului. Ea
se schimba cel mai greu, dar se schimba. Ultima cifra a contorului
semnifica ultimele cunostiinte acumulate de stiinta. Ele se aduna
si daca nu se potrivesc cu teoria cea mai apropiata la care se
refera, o schimba si astfel penultima cifra a contorului se schimba
si ea. Si procesul continua pe masura ce stiinta progreseaza, pana
ajunge din nou sa schimbe prima cifra a contorului, atunci cand
aceasta nu mai corespunde cu subteoriile si faptele acumulate.
Deci e inutil sa combati o anumita teorie actuala pentru ca in
viitor stiinta insasi o va schimba. Problema e ca noua teorie care
o inlocuieste pe cea veche e de acelasi tip: naturala. Dar insasi
modalitatea progresului stiintei arata ca nu va descoperi o teorie
absoluta, imuabila, fara putinta de imbunatatire.

Teologia, pe de alta parte, "progreseaza" dupa regula "focalizarii".
Aici termenul progres nu e cel mai nimerit. Il inlocuiesc cu
imbogatire. Deci, teologia se imbogateste prin "focalizarea" duhului
asupra teologului. Imbogatirea nu rastoarna dogma, ci o face mai
expresiva, mai vie.

Cele doua tipuri de "progres" nu sunt opuse, ci complementare:
regula contorului functioneaza pe orizontala, focalizarea pe verticala.
Formeaza o cruce, si ca orice cruce are nevoie si de orizontala nu
numai de verticala. Mai e nevoie doar de atat: "uneltele progresului"
sa fie smerenia, sinceritatea si onestitatea.
--------
Concluzia: atat timp cat cele doua parti sunt oneste si sincere si
nu doresc eliminarea celuilalt, ci buna intelegere, totul e OK.