Citat:
În prealabil postat de MariS_
Bastet:
Admir franchetea si modul tau de a privi realitatea. O mare perioada din viata
mea am gandit la fel. Exista insa si o alta perspectiva care merita s-o iei in
considerare: viata ca jertfa si inaltare. Adica iarba e jertfita sau se jertfeste
pentru animal, animalul pentru om, omul pentru CEVA superior lui. Viata se inalta
pe o jerta prealabila. Jertfa sustine inaltarea ei. E un altfel de punct de vedere
pe care ti-l propun spre meditatie. Eu zic ca merita meditat la el. Cealalta
perspectiva, adica "viață: ansamblul reproducere + supraviețuire" presupune,
la limita, ca viata se autodevoreaza. Prea pesimist si macabru chiar.
|
Înțeleg conceptual modelul pe care încerci să ți-l construiești, dar îți garantez – și de fapt nu trebuie să mă crezi pe mine, poți asculta orice etolog și biolog în genere – că atunci cînd antilopa fuge mîncînd pămîntul să nu o prindă leoaica, singura considerație pe care o are în minte e supraviețuirea, și nicidecum jertfa.
Că tu constați că uneori leoaica prinde antilopa și o devorează și că vrei să traduci această întîmplare printr-un destin tragic al „cinei”... desigur, noțiunea de „victimă” implică tragismul.
Dacă mergi și mai departe și zici că „cina” de fapt
se jertfește prădătorului... e o treabă pe care nici măcar în literatură nu o pot concepe. Douglas C. Adams, autorul „Ghidului autostopistului galactic” (un roman făcut din mai multe părți, în care se îmbină magirstral SF-ul și comicul) are fix un fragment în genul ăsta. Ți l-aș reproduce, dar nu aș vrea să te lipsesc de plăcerea de a-l auzi chiar pe el citindu-l. E și subtitrat. Face parte din clipul
ăsta, doar că trebuie să dai înainte pînă pe la minutul 2:25 (lectura ține pînă la 5:20).
Acum, lăsînd literatura comică la o parte, nu simt nevoia să adaug sensuri noi unor lucruri care pur și simplu se întîmplă. Da, la nivelul cel mai elementar viața e supraviețuire și perpetuare, însă omul nu are nevoie de îndulciri de scenariu, pentru că deja vorbim de o ființă foarte complexă, care are multe alte însușiri. Curiozitate-cunoaștere-creație ar fi una, mai avem conștiință-rațiune-moralitate, altruism, umanitate, interrelaționare/comunicare.
A te concentra pe un singur punct din ce am amintit mai sus ar cere mai multe vieți și, pentru mine cel puțin, aceasta este o dovadă convingătoare în favoarea condiției umane ca fiind cu mult mai mult decît „pesimistul” și „macabrul” ansamblu reproducere-supraviețuire.