Citat:
În prealabil postat de MariS_
Pentru Bastet.
Mi-au placut toate raspunsurile. Nu-mi trebuie mai multe, dar
da-mi voie sa le despart in doua findca au origini diferite.
|
Sper că apeciezi încercarea mea de a le fi amestecat bine de tot, hahaha!
Citat:
Iar raspunsurile sunt de doua feluri si aici am vrut sa ajung! Nu optimiste si pesimiste,
cu toate ca e adevarat. Ci date de doua instante diferite desi din aceeasi minte.
Cele doua instante sunt: RATIUNEA si INIMA.
|
Rațiune și sentiment, să zicem, inima (mai ales umană) e... ăăă... ce le plăcea aztecilor și mayașilor să le jertfească zeilor sîngeroși.
Citat:
Intotdeauna ratiunea iti va da raspunsuri de tipul celor din prima categorie. Numai
inima e capabila de optimism. Ratiunea, daca e dusa pana la capat si nu oprita la
jumatatea drumului, N-ARE alternativa la ABSURD. Inima are. E o alegere pe cine
asculti. Deci repet inca o data. RATIUNEA, DACA NU SE IMPOTMOLESTE SINGURA,
DA LA FINAL DE ABSURD. Oricum ati intoarce-o tot acolo va ajunge. Din abis iesim
in abis ne intoarcem, ce s-o mai dam cotita. Inima propune timid un alt raspuns...
Putem s-o facem proasta (lipsita de ratiune), superstitioasa, inapoiata, redusa...
sau...
|
Nu sînt de acord cu implicația indirectă pe care o faci, anume că prin rațiune nu poți ajunge la vreo perspectivă optimistă. Dimpotrivă. Dovadă... toți oamenii care nu cred în supranatural, dar se simt foarte la locul lor și foarte motivați în ce-or întreprinde ei, în acest univers bizar.
Aș putea să caut niște citate din Einstein (care de fapt nu a fost un om religios, deși folosea termenul „God” (în traducere?) pentru a desemna forțele și legile fizice ale universului, generatoare de nebănuite minunății), iar ca el au fost și sînt foarte mulți „raționali dintr-ăștia” care gîndesc la fel.
Totuși, asta ar trece pe lîngă ceea ce vreau să spun: chiar dacă știu cum „funcționează” un curcubeu, de fiecare dată cînd văd unul mă holbez cu aceeași admirație și surpriză pe care o are cineva care nu-și explică fenomenul. (Ultima oară mi s-a întîmplat asta acum cîteva săptămîni... uitîndu-mă la curcubeul creat de incidența razelor peste jetul de apă care uda gazonul din fața clădirii în care lucrez. Evident, nimeni nu pricepea de ce m-am oprit în mijlocul drumului să mă holbez la stropitoarea respectivă.)