Citat:
În prealabil postat de Bastet
În fine... în stilul meu sec, raționalist și obiectiv, ziceam că „lupta pentru supraviețuire” nu e ceva metafizic, ci din punct de vedere strict anatomic dacă vrei asta este însăși expresia existenței (viață: ansamblul reproducere + supraviețuire). A, că pe măsură ce analizezi un organism mai „complex”, apar și alte caracteristici care îl definesc într-o măsură la fel de mare cu aceste două trăsături de bază, desigur.
|
Eu mi-am luat de mult gandul de la acest gol concept de
obiectiv, poate pentru ca merg ineluctabil in directia tendintei post-moderniste, care centreaza pe o sinteza subiect(iv)-obiect(iv). Acum, sa ne amintim o oarecare durata de rationalismul sec XVI-XVII : nu e deloc vorba ca au aparut filosofii/moduri de gandire si reconstruire a lumii seci; ele sunt fain de studiat, insa au fost depasite, la fel cum se intampla si cu anume teorii stiintifice...da, exista mereu un peste mai mare, numai ca noi suntem Iona din burta acestor pesti intre oglinzi paralele.
Cred ca este o amagire faptul ca ne gandim mereu (cu o sufocanta vacuitate in suflet) la micimea noastra fizica sau temporala, e o forma de derogare de la responsabilitatea de a ne lua fiinta proprie in brate. Uite, Kierkegaard spunea o chestie interesanta : caracteristica genului uman in raport cu o specie animala este aceea ce INIDIVIDUL este superior genului; pentru cea de a doua, dominanta este specia (de unde si expresia "spirit gregar"). Deci sarcina enorma pe care crestinismul o pune pe umerii nostri este aceea de a fi atenti mai mult decat orice la trairea personala.
Personal, nu am ajuns in jurul credintei ortodoxe din eu stiu ce dorinta de nemurire, ba intotodeauna m-am gandit mai degreaba, ce usurare ar fi ca totul sa se termine dupa, un somn lung, fara nici un vis, fara trezire, bezna completa..e ok pt mine asa..si nici acum nu ma gandesc prea abitir la mantuire. Ca si MariS, fascinatia pentru cultura (si aici le includ pe toate, cateva idei despre stiinta, cateva cartulii etc.) a fost puternica si continua sa fie..insa toate acestea fac parte din ceea ce am putea numi "exterioritate", ajuta la formare, dar in urma lor tot timpul ramane o paranteza cu trei puncte de suspensie. Poti sa ramai cu ea, poti sa o umpli cu alte curiozitati, poti sa incerci in spatiul religiosului. Alegerea e subiectiva, si de aceea, vezi bine, tu nu esti obiectiv :)