Citat:
Īn prealabil postat de sophia
3. A scrie suferinta oamenilor. Voi spuneti ca voi si familiile voastre au suferit in regimul vechi, sau in Siberia, sau mai stiu eu.
Intr-un post anterior spuneam la modul f.serios ca fiecare din noi merita sa-si scrie romanul vietii, al familiei si ar fi f.interesant si instructiv de citit.
Fiecare om din lumea asta este un roman superb, fiecare a luptat si a trecut prin suferinte, sau macar cineva din familia sa.
Si acum chiar m-ati infuriat si m-as apuca sa scriu si eu despre romanii din Germania, daca nemtii au fost asa chinuiti in Romania si asta a scris Hertha Müller. As avea si eu despre multe suferinta din multe locuri domenii de scris.
Poate iau si eu odata premiul Nobel.
|
Sophia draga, as vrea sa fiu prima care iti ureaza succes in activitatea ta literara viitoare pe care astazi ti-o propui. Sunt convinsa ca teme vei gasi; suferinta exista sub toate formele atat pentru cei, care au ramas in tara, cat si, sau mai ales, pentru cei aflati in strainatate.
Este totusi o diferenta intre acestia din urma si oamenii deportati si transformati peste noapte si fara voia lor in sclavi: pe noi nu ne-a trezit nimeni la ora 3 noaptea, si nu ne-au pus, sub amenintare cu arma, sa ne lasam casa si masa pentru a pleca in straini. Noi am facut-o de buna voie. Greutatile intampinate, tin de alegerea noastra.
Dar, m-as bucura, si ti-o spun cu toata sinceritatea, sa apara si o asemenea literatura a suferintei prin dezradacinare. Oamenii civilizati printre care traim nu au habar de suferinta pe care ne-o provoaca vrand, nevrand; poate e timpul sa afle si ei acest lucru.
Si pentru tine am pus link-ul de mai sus cu primele 7 pagini din romanul "Atemschaukel" al Hertei Müller. Aruncandu-ti chiar si numai o privire asupra celor scrise, ti-ai da seama imediat ca nu este vorba de un roman politic, ci de zilele amarāte ale unui tanar de 17 ani, fara masa, fara casa, fara caldura, aflat in gulag prin forta imprejurarilor, dar fara acceptul sau alegerea lui.