Cu multi ani in urma am fost invitata si eu impreuna cu un grup de persoane la un preot acasa. Sufrageria avea un perete plin de icoane valoroase din toate punctele de vedere. Ne-am asezat la masa, iar dupa aceea am fost serviti si cu tigari. Desi pe vremea aceea ,,mai trageam si eu cate un fum'' pe la petreceri ca sa fiu in rand cu lumea, m-au apucat frisoane vazandu-l pe preot ca fumeaza impreuna cu preoteasa lui si am refuzat tigara. Priveam icoanele prin fumul ce plutea in aer de la toti mesenii si constiinta pentru prima data ma mustra, desi nu fumam activ, ci pasiv, inhaland si eu fumul celorlalti.

Apoi am citit intr-o carticica (Fumatul este un pacat?) scrisa de parintele Nicodim Mandita cat de mare e pacatul acesta, datorita semnificatiei fumului de tutun. Fumul de tutun, se spune acolo, este o jertfa adusa lui satana. Adica noi uitam sa tamaiem icoanele si sa le stropim cu agheasma, dar le afumam cu ,,tamaia lui satana''. Am inteles , deci, ca tutunul este o ofensa adusa lui Dumnezeu.

Am mai inteles apoi de ce unii preoti nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza. Cum sa stea Trupul si Sangele Mantuitorului in miros de fum de tutun? Cum sa accepte preotul sa trimita Trupul si Sangele Mantuitorului la fumoar? Preotii care sunt constienti ca nu tin in Sfantul Potir doar paine si vin nu numai ca nu fumeaza ei insisi, dar nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza.

Am urat cu desavarsire tutunul dupa ce am citit aceasta carte. Dupa vreo doi ani, preotul respectiv a avut un accident grav care i-a marcat si lui viata. Am observat ca dupa acel accident s-a schimbat mult si a devenit mai devotat misiunii preotesti. Nu l-am mai vazut de mult timp insa.

Iisus Hristos a luat chip de prunc pentru a face posibila mantuirea si prin pocainta. Asa ca niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu si celui care greseste ii da prilej de pocainta intr-un fel sau in altul. Dumnezeu sa-i ajute pe toti fumatorii sa scape de acest pacat.