Citat:
În prealabil postat de sophia
@glykys - cred ca biserica ta este unicat in aceasta privinta, in afara de manastiri. Dar nici acolo nu se mai uita la basma pe cap, sau alte cele. Bine, imbracaminte decenta fara slapi si panataloni scurti ar trebui sa fie peste tot.
Unele lucruri tin de bunul simt, ca de ex. chestia cu rujul, sau panatalonii scurti si slapii, altele sunt mai de domeniul severitatii religioase (basmaua, fusta pana la pamant etc.)
Ca sa se rateasca preotul la tine pentru basma nu mi se pare normal. Cum sa te oblige?
Iar cu interdictia, chestia cu rujul pe icoana a fost cel mai bun exemplu. De obicei fix ceea ce este interzis atrage mai tare sa faci.
Eu una n-am vazut femei rujate la nici o biserica pe unde am fost.
Da, in mod normal ar trebui, cum spune Mirela, sa nu ne uitam in jur nici barbatii si nici femeile.
Exista o singura problema: preotul este in fata ta, il vezi tot timpul, sau stai cu ochii inchisi/in pamant.
Si as adauga eu: trebuie sa fim cu totii tari in fata ispitei ("cainii latra, caravana trece...").
|
Dar cine cere sa ai fusta pana in pamant?!
parintele meu mi-a spus sa incerc sa ma imbrac intr-o fusta pana la genunchi cand merg la biserica, asta nu e mare sacrificiu pentru mine, pentru ca, de obicei, din astea port. la mine in biserica sunt doar cateva femei machiate si cateva fara batic, din cate am observat eu. Am mai vazut afise prin cateva biserici cu mici indrumari in ceea ce priveste vestimentatia. Acum, la manastire sunt mai stricti. Imi aduc aminte, cand aveam vreo 14 ani, un calugar de la Cernica m-a desfiintat din prima, spunandu-mi ca nu este voie cu maneca scurta, fusta pantaloni si fara batic. De cate ori am fost la Cernica fara batic mi s-a atras atentia si nu este deloc placut, asa ca am am grija ca de fiecare data cand merg acolo, sa imi iau batic si fusta mai lunga, dar nu ma deranjeaza. Este atata pace acolo, incat nu incape niciun gand de razvratire... si apoi, acum imi place sa port batic la slujba.
Trebuie sa fim atenti la slujba si sa traim fiecare moment si in atmosfera aceea de evlavie nu ne mai putem gandi la nimic.
stii cantarea aceea care precede iesirea cu cinstitele daruri: "toata grija cea lumeasca s-o lepdam!" daca suntem atenti la rugaciune, nu ne vor rani in inima nici ochii albastri ai vreunuia, nici glasul frumos al altuia :). Sa iti dea Dumnezeu multa liniste sufleteasca!
